Plânge, țipă, tremură, se agită, râde zgomotos, se fâțâie de acolo, colo, este îmbufnat, țopăie de bucurie… și totul se întâmplă într-o zi. Este emoție pură, emoție autentică fără limite, fără control, fără etichete. Cam așa simt copiii. La început, ei nu știu ce simt, cum se numește starea sau emoția respectivă, nu știu cât durează și nici ce să facă cu ea. Pur și simplu simt și reacționează natural și inconștient prin plâns, râs sau țipete.

Pe măsură ce cresc, copiii privesc în jur și observă comportamentele și stările emoționale a celorlalte persoane din jurul lor – adulți sau copii. Acesta este punctul de plecare în cunoașterea emoțiilor și tot de aici încep să învețe despre cum se gestionează acestea. Procesul inițial este acela de modelare sau imitație – copiii preferând și preluând modul de gestionare emoțională a persoanelor cu care se află în contact emoțional intens și profund pe o durată mai lungă de timp.

Cu alte cuvinte, noi ca și părinți suntem principalele modele de gestionare emoțională pentru copii. Dacă eu ca și părinte, sunt obișnuit să țip și să arunc obiecte când sunt nervos, atunci există o probabilitate foarte mare ca și cel mic să își exprime furia în același fel. Pe de altă parte, dacă evit să îmi arăt o emoție, de exemplu tristețea și nu o exprim sub nici o formă, atunci copilul meu nu învață nimic despre ea și va tinde la rândul lui să nu o arate, considerând-o ca fiind ceva tabu sau inadecvat.

Desigur, ne punem întrebarea ce putem face noi, ca și părinți pentru a îi ajuta pe cei mici să își gestioneze propriile emoții, să se împrietenească cu ele. Iată câteva idei, despre ce îi ajută pe cei mici:

Etichetează emoția – identifică emoția celui mic și spune-i cum se numește Observ că ești trist/ entuziasmat/ furios;

Validează emoția – Cu toții experimentăm toată gama de emoții, dar cei mici nu sunt conștienți de acest aspect: Este normal să-ți fie frică…

Spune-i că emoția este trecătoare – Mai ales în cazul furiei, dar nu numai, copiii tind să se sperie de ea, deoarece o pot simți foarte puternic și nu știu să o gestioneze intrând într-un cerc vicios – plâng de plânsul meu, țip de țipătul meu;

Verbalizează propriul tău proces de gestionare emoțională – Copiii sunt foarte atenți la noi, la ce simțim și cum reacționăm. Putem modela conștient gestionarea emoțională explicând cum procedăm la cald, adică chiar în timpul în care experimentăm o emoție. Sunt nervos acum și am nevoie de câteva momente în singurătate să mă liniștesc sau Sunt tare bucuroasă și simt nevoia să țopăi și să te iau în brațe sau Sunt tristă și faptul că îi împărtășesc lui tati despre starea mea, mă ajută…

Jocuri și povești – Copiii învață și exersează tehnicile de gestionare a emoțiilor mai ales cu ajutorul jocurilor și poveștilor. Probabil că i-ați surprinși pe cei mici fiind foarte autoritari cu plușurile sau din contră arătând compasiunii păpușii care a căzut de pe pat. Acesta este modul lor natural de a experimenta. Astfel, putem oricând să ne jucăm De-a Furia, De-a Frica sau De-a Bucuria.

Vă aștept cu drag la atelierele pentru părinți – De-a EMOȚIILE, unde învățăm jocuri și povești care îi vor ajuta pe cei mici în gestionarea propriilor emoții.


ioana-agachi-guest-postIoana Agachi – mămică mândră de doi ghemotoci, psihoterapeut centrat pe persoană și managing partner Eu, părinte ghemotoc.

Site: ioanaagachi.ro

 


 

 

Daca vrei sa iti publicam articolul, ne poti scrie pe adresa de e-mail redactia@centruldeparenting.ro. Sau ne poti contacta mai rapid la numerele de telefon: 074104885 (Ana Zidarescu) sau 0742305684 (Ana Batca)