In ultima perioada, se discuta foarte mult despre emotii, despre importanta lor si despre inteligenta emotionala. Autorul Daniel Goleman a demonstrat, in cartea sa „Inteligenta emotionala”, ca un copil cu un nivel ridicat al inteligentei emotionale va avea relatii mai frumoase si mai mult succes in viata.

In acelasi timp, parintii isi doresc sa-si vada copiii fericiti sau, cel putin, cat mai aproape de starea de fericire. Asta inseamna ca, atunci cand copilul simte o emotie de tristeste, suparare sau furie, singurul lucru pe care si-l doreste marea majoritate a parintilor este ca cel mic sa se linisteasca, sa nu mai planga, sa nu mai sufere. Si, pentru a calma copilul, de regula, ii spun explicit sa se calmeze, poate reduc importanta motivului supararii copilului, spunandu-i ca nu merita sa planga pentru atata lucru sau distragandu-i atentia catre altceva. Asadar, atunci cand copilul simte o emotie negativa, cei mai multi dintre parinti nu-i permit sa si-o manifeste.

Iata ca, in ciuda faptului ca specialistii au ajuns la concluzia ca reprimarea emotiilor este daunatoare psihicului si chiar fizicului uman (bolile aparute prin somatizare), totusi, foarte multe persoane continua sa respinga emotiile pe care le considera a fi negative. In viziunea acestor persoane, este in regula ca oamenii (inclusiv copiii lor) sa simta emotii precum bucurie, veselie sau entuziasm si nu este in regula sa simta emotii ca furia, supararea, enervarea etc.

Daca analizam situatia obiectiv, din afara, emotia este o reactie interna a persoanei la un stimul venit din exterior. Este un simtamant care apare atunci cand persoana se regaseste intr-un anumit context. De altfel, pe parcursul vietii, reactia emotionala a persoanei la unul si acelasi stimul extern se poate modifica si este firesc sa se intample acest lucru, avand in vedere ca persoana evolueaza, se schimba.

Puscasii marini ii invata pe copiii care incep gradinita cum sa-si gestioneze frica si emotiile

De-a emoțiile cu ghemotocii. Ce sa facă părinții pentru a-i ajuta pe cei mici să-și gestioneze sentimentele

Privite din exterior, emotiile sunt niste reactii interne ale persoanei. Persoana este cea care face diferentierea in emotii pozitive si negative, dupa criteriul „imi place, ma face sa ma simt bine” sau „nu-mi place, ma simt rau, simt suferinta”. Si, facand aceasta catalogare a emotiilor in bune si rele, persoana decide inconstient sa le permita doar emotiilor pozitive sa se manifeste, iar pe cele pe care le considera negative sa le excluda prin ignorare sau reprimare.

 

Gandirea pozitiva care face mai mult rau decat bine

 

In realitate, insa, emotiile sunt, dupa cum explicam mai sus, un tot intreg. Din acest punct de vedere, oamenii nu pot exclude, extirpa pur si simplu o parte din manifestarile lor emotionale fara sa afecteze echilibrul emotional.

Si, cu cat o persoana incearca mai mult sa respinga o emotie pe care o simte, cu cat se lupta mai tare cu ea, cu atat isi face mai mult rau.

Din acest punct de vedere, persoanele care isi impun sa simta anumite emotii pe care le considera pozitive, folosind principiul autosugestiei, cele care vor sa vada in sufletul lor doar partile frumoase, linistite, ignorand partile intunecate, aleg, sub masca gandirii pozitive, o cale sigura de a-si forma dificultati emotionale.

Emotiile negative la copii. 5 pasi usori cum sa inveti copilul sa-si gestioneze emotiile neplacute

Cand copilul vorbeste urat. Cum sa-l ajuti sa-si gestioneze emotiile

E una sa stim ca simtim si furie, stres si enervare, sa constientizam aceste emotii, sa le gasim cauza si sa lucram cu noi insine pentru a evolua, pentru a accepta ce avem de acceptat si pentru a integra ce avem de integrat, astfel incat, la finalul acestui proces, sa ne simtim in echilibru si in armonie. Si cu totul altceva este cand persoana stie ca simte furie, suparare, vede ca uneori se manifesta cu violenta, insa alege sa ignore aceste manifestari, spunandu-si in minte o autosugestie pozitiva.

Emotiile reprimate nu vor disparea de la sine. Este un lucru greu de acceptat pentru persoanele pentru care confortul emotional de moment, zona de confort, este mai importanta decat evolutia si schimbarea in bine.

 

Dictatura emotiilor pozitive

 

Pentru ca vad in filme, pe internet si in mass-media o multime de exemple de familii care par fericite, oamenii vor si ei sa aiba familii fericite, in care nimeni sa nu sufere si toti sa se bucure de o armonie perfecta. Parintii isi doresc sa-si vada copiii fericiti, frumosi, destepti si cu rezultate extraordinare. Daca la unele capitole mai pot lasa de la ei, la capitolul fericire, emotii pozitive sunt prea putini cei care cedeaza. Si parintele simte ca sarcina sa principala este sa intretina starea de fericire a copilului.

Din pacate, de foarte multe ori, starea de fericire ajunge sa fie doar aparenta, din cauza ca cel mic, invatand sa-si reprime emotiile si, nefiind invatat sa si le accepte si sa si le exprime intr-un mod constructiv, ascunde de fapt in suflet tristete, insingurare, poate chiar anxietate si depresie.

De altfel, medicii au constatat ca, in ultimii ani, in Romania, a crescut numarul copiilor si in special al adolescentilor care sufera de depresie. Este un fenomen ingrijorator, cauzat inclusiv de neexprimarea emotiilor, a suferintelor de catre copil.

Cele 9 emotii care ii imbolnavesc pe copii

Copilul are emotii si nu poate vorbi in public? 12 sfaturi pentru a-l ajuta sa rezolve problema

Acceptarea emotiilor, primul pas spre echilibru

 

In primul rand, vreau sa-ti spun ca, daca observi la copilul tau o emotie de frustrare, de tristete, de furie sau o alta emotie care nu iti place, asta nu inseamna automat ca esti un parinte rau sau o mama rea. Fiecare persoana are propria sa calatorie emotionala si are nevoie sa invete sa-si gestioneze propriile emotii, inclusiv frustrarea, furia etc. Asadar, daca al tau copil simte furie, trebuie sa stii ca nu este vina ta si nu este responsabilitatea ta sa-l linistesti. Daca ai o responsabilitate, aceasta este sa-l ajuti sa inteleaga ce simte, sa invete despre aceasta emotie si sa-l ajuti sa si-o exprime intr-un mod constructiv. Rolul tau este mai degraba de ghid in educatia emotionala a copilului tau.

Si primul pas este sa-ti ajuti copilul sa-si accepte propriile emotii. De abia cand copilul devine constient de ce simte si crede ca ceea ce simte este firesc, de abia atunci putem vorbi de pastrarea unui echilibru emotional si sufletesc.

In concluzie, nu reprimarea emotiilor copilului este solutia, pe nimeni nu il ajuta cu nimic sa se prefaca a simti o stare de fericire, in vreme ce, in suflet, simte o durere crunta. Solutia este sa venim in intampinarea emotiilor noastre, sa ne acceptam propriile noastre emotii si sa-i invatam si pe copii sa si le accepte pe ale lor.

Cum sa-l ajuti pe copil sa-si exprime emotiile

Emotiile copiilor. 5 tehnici pe care sa le aplici pentru a-ti ajuta copilul sa-si exprime emotiile

Lumea secreta a bebelusilor. Emotiile copilului de la 0 la 12 luni 

Sursa foto: Pixabay
produse bebe
carti copii

CARTI DE PARENTING

CARTI copii