Dupa cum ai obsevat, in ambele cauze, mingea se afla pe terenul parintelui, ceea ce este foarte bine deoarece, in sfarsit, avem o zona in care detinem controlul, chiar daca pana acum credeam ca nu avem niciun fel de control asupra consumul de dulce al copilului. De acum incolo, este o provocare a noastra, ca parinti, careia ii putem face fata.

EXCLUSIV: Nutritionistul Lygia Alexandrescu, despre pericolul din fructe si lista celor mai contaminate cu pesticide

Cum sa imbunatatesti imunitatea la copii si ce NU ARE, de fapt, efect

Ce putem face, asadar, in mod concret, pentru ca sa reducem nevoia de dulce a copilului?

1. In primul rand, fa o introspectie si incearca sa-ti imaginezi cum vor arata lucrurile peste 3 ani, daca vei continua sa pui presiune si sa interzici consumul de dulce, iar copilul va continua sa se incapataneze sa manance multe dulciuri. Si, daca te gandesti deja ca ar trebui sa gasesti o metoda mai eficienta, poti lua in considerare optiunea de a-i lasa copilului mai multa libertate de decizie. Ii poti spune copilului ca este liber sa manance ce vrea si cat vrea, explicandu-i totodata si riscurile consumului exagerat de dulciuri. La final, spune-i ca el este cel care decide. Si chiar detaseaza-te de rezultat. Ce poti face in schimb este sa ai mereu acasa sau cand mergeti impreuna afara un fruct sau un alt aliment preferat de copil pentru a i-l pune la dispozitie in caz de nevoie.

Crizele de plans la copii. Cele mai bune tehnici pentru parintii cu copii incapatanati

16 moduri simple prin care sa-i arati copilului ca il iubesti

2. In al doilea rand, fa un pas in spate si priveste relatia ta cu copilul de la distanta. Raspunde-ti la cateva intrebari:

  • Cum te comporti cu copilul?
  • Ce ton al vocii folosesti?
  • Cat de des ii zambesti?
  • Cum reactionezi cand are un comportament care nu-ti place?
  • Atunci cand ii spui despre lucrurile care nu-ti plac la el, exista riscul sa se simta atacat ca persoana sau vorbesti la persoana I? (Ma refer la diferenta dintre, de exemplu, „Tu ma faci sa sufar” si „Ma doare faptul ca…”)
  • Cat timp exclusiv, in care esti prezent/a 100% ii oferi pe saptamana?
  • Cum reactionezi atunci cand copilul plange?
  • Il compari cu alti copii?

Pune-te pentru o secunda in papucii copilului care are o mama/un tata asa ca tine, cu comportamentul tau, cu atitudinea ta, cu reactiile tale. Ce crezi ca simte copilul? Se simte iubit neconditionat si acceptat pe deplin? Sau simte ca nu esti multumit/a de el si ca ai vrea sa fie diferit?

Stii ca primul pas pentru orice schimbare este acceptarea. Asa ca, acum este cel mai potrivit moment pentru a te intreba: Care este cel mai mic pas pe care il pot face chiar astazi pentru ca sa-l ajut pe copilul meu/copiii mei sa simta iubirea mea neconditionata si acceptarea mea totala?

Cel mai mare si cel mai simplu secret al educatiei

Copilul ca o oglinda. Legatura dintre neincrederea in sine a parintelui si nefericirea copilului