Recent, de ziua unui copil, toti adultii ii urau, alaturi de sanatate si note bune, sa fie „cuminte” si „ascultator”.

Ce inseamna pentru noi ca un copil sa fie cuminte? De regula, acest lucru presupune ca acel copil sa fie ascultator, adica sa asculte ce-i spune mama, tata, fratii mai mari, bunicii, unchii, matusele, nasii etc. Parintilor le plac copiii ascultatori deoarece este mai simplu asa. Unui copil ascultator este suficient sa-i spui o singura data ce sa faca pentru ca el chiar sa faca acel lucru. In schimb, unui copil care nu este cuminte trebuie sa-i repeti de mai multe ori ce sa faca, eventual sa cauti si metode creative, sa pierzi timp, energie si poate chiar sa cauti un numitor comun impreuna cu copilul.

Majoritatea parintilor presupun ca stiu ce este mai bine pentru copil si acest lucru le da dreptul moral de a-i indica mereu ce sa spuna, ce sa faca si cum sa faca. Si se bucura atunci cand copilul este ascultator si face imediat ce spune mama sau tata. Cine se mai gandeste, atunci cand un lucru trebuie facut repede, la viitor si la ce se intampla pe termen lung cu un copil cuminte si ascultator?

Fa aceste lucruri si copilul tau va avea o stima in sine ridicata

„Inceteaza! Ca imediat vine tata si…” cu efectele sale nebanuite

Aici pot fi doua situatii. Copilul cu o personalitate foarte puternica, obligat sa asculte mereu si pedepsit grav atunci cand nu o face, poate ajunge la adolescenta la rebeliune extrema, in care va incerca sa incalce regulile fara sa-i pese de consecinte.

A doua situatie este cea a copilului obisnuit, invatat de mic ca trebuie sa asculte. In acest caz, sa presupunem ca au trecut ani si ani, cu bune si cu rele, copilul cuminte si ascultator a crescut, a terminat scoala generala, apoi liceul, apoi facultatea. A venit si momentul sa-si intemeieze o familie. Si atunci, mama fetei este pur si simplu disperata cand vede cum fiica ei este manipulata, se lasa abuzata si nu are putere decat sa se supuna unui sot autoritar. Iar mama baiatului sufera cel putin la fel de mult cand vede cum prietena lui „face din el ce vrea”, „il joaca pe degete”.

Atunci, la maturitate, cine isi mai aminteste ca, de fapt, acesti copii asa au fost crescuti: cuminti si ascultatori, pentru ca „asa e bine sa fii”. Desigur, aceste mame si-ar fi dorit ca baiatul si fata sa le asculte doar pe ele si pe restul adultilor din familie. Insa mintea copilului nu a facut distinctia ca pe 7 persoane trebuie sa le asculte si pe restul nu, mai ales ca au tot aparut si alte persoane care trebuiau ascultate: educatoare, invatatoare, profesori, sefi…

40 de idei ieftine sau gratuite cum sa-ti petreci vacanta de vara cu copilul

10 alternative eficiente la pedepse

Legat de sefi, acesti tineri deveniti adulti ajung sa suporte servicii care nu le plac, sa lucreze pe salarii mici din cauza ca nu au curajul sa ceara o marire de salariu si sa se urasca pe ei insisi ca nu au viata pe care si-o doresc, nestiind macar ce viata isi doresc, pentru ca niciodata nu si-au dat voie sa viseze. Si asta pentru ca mereu au ascultat pe altii. Si continua sa-i asculte cu resemnare, cu frustrare, uneori cu ura…

Si pentru ca am conturat o problema sensibila pentru multi parinti, intr-un articol viitor vom scrie si despre solutiile la aceasta problema, despre ce e de facut pentru ca sa crestem niste copii pregatiti sa-si traiasca viata pe propriile lor picioare.

Aboneaza-te GRATUIT

si primesti articole exclusive, solutii eficiente si reduceri la toate cursurile si produsele noastre!

Nu iti trimitem SPAM-uri si avem mare grija de adresa ta. Te poti dezabona oricand. Powered by Seva