Aseara, eu, sotul meu si Emanuel (5 ani si 9 luni) ne jucam „Nu te supara, frate”. Lupta era stransa si Emanuel era cel mai avansat. Mai mult, mai avea un singur pas pana la victorie. Era cu ultima piesa la 4 casute distanta de victorie. A dat cu zarul: 3. „E ok, astept sa-mi cada 4”, spune copilul. Tati, vazand ca i-a picat 3, vine cu urmatoarea sugestie: „Muta o piesa 3 casute si astepti sa-ti cada 1”. Emanuel il asculta, muta respectiva piesa 3 casute pe locul unde ultima piesa avea nevoie sa-i aduca zarul cifra 4 si nu s-a intamplat.

Jocul continua. La un moment dat, lui Emanuel i-a picat de 5 ori la rand 4 si era cat pe ce sa piarda jocul, daca aveam eu putin mai mult noroc, pana a vazut 1 pe zar. Daca nu l-ar fi ascultat pe tatal lui si ar fi decis sa astepte 4, ar fi castigat mult mai repede, fara niciun risc sa piarda jocul.

***

Chiar daca este doar un joc, mi s-a parut ca reprezinta atat de bine ce se intampla de atatea ori in relatiile dintre parinti si copii. Parintii, din dorinta de a-si ajuta copiii sau de a-i feri de dificultati, vin cu sfaturi si solutii inspirate din propria lor experienta si din gandirea lor. In acele momente, intr-o oarecare masura, parintii desconsidera capacitatea copiilor lor de a lua decizii si de a face alegeri.

O intrebare la care nu stiu care este raspunsul este urmatoarea: Cine are responsabilitatea actiunii copilului care a fost determinat de parinte sa actioneze intr-un anumit mod, desi el ar fi actionat diferit daca ar fi fost lasat sa ia singur decizia? Este responsabil copilul, care a actionat, pentru ca e jocul lui, e viata lui? Sau e responsabil parintele care i-a impus decizia?

7 moduri in care parintii distrug increderea in sine a copilului fara sa-si dea seama

Parintele ca reflector de lumina al copilului. Cum sa-l schimbi fara sa-i arati greselile

Copiii care nu isi asculta parintii si insista sa aplice propriile lor decizii sunt considerati neascultatori, incapatanati si, de cele mai multe ori, nu se simt acceptati si iubiti de catre parinti. Si, undeva la un nivel subconstient, copilul decide sa pastreze iubirea parintelui renuntand la propria intuitie, la propria conexiune cu viata, la propria decizie.

In schimb, atunci cand copiii sunt lasati sa ia decizii si sa actioneze fara sa li se impuna ce sa faca, stiu foarte bine ce au de facut. Intuitia lor functioneaza mult mai bine decat a noastra, a adultilor, asa incat anumite decizii care par sa nu aiba nicio justificare logica se pot dovedi cele mai potrivite, ba chiar salvatoare.

Noi, adultii, gandim in limita credintelor noastre, a temerilor noastre si a dorintelor pe care le avem pentru copil. In timp ce el inca gandeste liber.

Asadar, draga parinte, alege sa ai incredere in copilul tau. Ai incredere ca stie ce iti place si ce nu iti place. Ai incredere ca vrea sa fie iubit si apreciat de tine. Ai incredere ca simte viata lui mai bine decat o simti tu. Si ai incredere ca e o persoana buna si minunata si apoi, ca o consecinta fireasca, si el va crede asta si veti avea o relatie frumoasa!

Iti doresti un copil cu incredere in sine? Iata 12 lucruri pe care sa nu le faci niciodata

3 lucruri pe care multi copii le aud zilnic si le afecteaza increderea in sine

De la timiditate la incredere in sine. 5 moduri sa-ti ajuti copilul sa fie increzator

 

Sursa foto: Pixabay

 

CARTI DE PARENTING

CARTI copii

 

Aboneaza-te GRATUIT

si primesti articole exclusive, solutii eficiente si reduceri la toate cursurile si produsele noastre!

Nu iti trimitem SPAM-uri si avem mare grija de adresa ta. Te poti dezabona oricand. Powered by ConvertKit