Andreea, mamica unei fetite, ne-a scris, serile trecute, un mesaj pe chat-ul paginii noastre de Facebook. Situatia este usor delicata si am intrebat un specialist despre ce ar trebui sa faca mama in aceasta situatie si ce raspuns sa ofere fetitei sale.

Mamica a intrebat:

“Am o fetita de 3 ani si 6 luni si mereu ii spun ca este unica…ca trebuie sa faca mereu lucrurile asa cum considera ea (”in felul ei”), fara a imita pe ceilalti, asa cum stie ea… Azi, la gradinita, educatoarea mi-a reprosat pe un ton mai neplacut ca B. refuza sa faca anumite lucruri pe care le fac ceilalti copii ( rosia nu este rosie, nu vrea sa danseze cum spune doamna de dans, nu vrea sa-si puna corect papuceii). Am intrebat-o pe fetita mea ce s-a intamplat, iar ea mi-a raspuns: “mami, tu mi-ai spus ca fiecare face in felul lui! Eu i-am spus lui teacher ca eu fac in felul meu si m-a certat”. Cum sa-i explic unui copil de 3 ani si 6 luni ca trebuie sa fie unica, dar in acelasi timp sa se supuna regulilor? Multumesc!”

ElizaBadea articol


Eliza Badea este consilier psihologic pentru parinti si copii, membru in Asociatia de Psihoterapii Cognitiv-Comportamentale din Romania.

Mai multe informatii poti gasi pe www.elizabadea.ro


Specialistul raspunde:

Din trebuie sa faci lucrurile in felul tau, fara a imita pe ceilalti un copil de 3,6 ani intelege ca e bine sa faca lucrurile asa cum vrea ea. De obicei copiii “folosesc” aceasta “scuza” in situatii frustrante (de exemplu atunci cand nu ii iese un pas de dans) sau atunci cand nu vrea sa faca ce spun altii.

Un lucru important pe care este bine sa-l cunoasca toti parintii este ca dezvoltarea cerebrala a copilului prescolar nu permite ca acesta sa inteleaga concepte abstracte cum ar fi: libertatea, exprimarea personalitatii (“in felul ei”).

Sa ne gandim cum ar fi daca nu am avea reguli de circulatie si fiecare si-ar conduce masina in felul propriu (fara a imita pe altii). Ar fi un haos.

Noi, oamenii, ne formăm niste mecanisme de a face fata unor situatii. Aceste mecanisme se formeaza preponderent in copilarie cand invatam cum sa reactionăm in functie de situatia la care suntem expusi.

Orice om are o personalitate unica si irepetabila, pentru ca ea e influentata de educatia pe care o primeste, cultura in care traieste, parinti, prieteni, societate si ereditate.

Important este de amintit ca invatarea la copii se face preponderant prin imitatie.

Ce e de făcut?

E de preferat ca parintii sa-si ajute copilul sa-si construiasca resursele psihologice de care are nevoie pentru a-si controla reactiile emotionale si pentru a face fata situatiilor care implica efort si frustrare.

Cum pot face asta?

Solutia pe termen lung si cea mai buna este prin a construi o relatie foarte buna parinte-copil, in care parintele sa ofere acceptare neconditionata si un atasament securizant. Acceptare neconditionata inseamna sa-i aceptam si sa-i iubim pe copiii nostri pentru ceea ce sunt, fara conditii de genul ”Daca stai cuminte, mama te iubeste”.

Solutia pe termen scurt ar fi sa se explice fetitei ca este unica si ca exista niste reguli pe care fiecare om, indiferent ca e copil mai mic sau mai mare, adult sau batran e bine sa le respecte, pentru ca lumea in care traim sa fie linistita si frumoasa.

E important ca parintele sa explice ce inseamna o regula si sa i se dea exempe de reguli si de oameni apropiati copilului care respecta reguli (Ex: Si doamna de dans respecta regulile pasilor atunci cand danseaza). Atentie! Copiii trebuie sa cunoasca regulile inainte sa fie folosite si sa stie care sunt consecintele respectarii si nerespectarii lor.

Un alt lucru important este ca atunci cand copiii sunt intr-un proces de invatare sa fie recompensati cu incurajari, zambete si poate chiar un “Bravo!” pentru efortul pe care il depun in a face doi pasi de dans asa cum trebuie, pentru ca ei sa inteleaga faptul ca e mai important sa munceasca decat rezultatul final, pentru ca daca vor munci vor avea si rezultate bune.