Copilul Tau Poate Avea Cel Mai Bun An Scolar De Pana Acum La Scoala

0
Un tutore pentru teme

Se întâmplă adesea ca în spatele dificultăților școlare să se ascundă dificultățile de învățare sau alte cauze care nu țin de neglijența sau apatia copilului: în aceste cazuri este important să fim conștienți că rezultatele finale depind de colaborarea dintre diversele contexte în care trăiește copilul.

A face copilul mulțumit și mulțumit de sine însuși, conștient de propriile forțe și slăbiciuni, hotărât să înfrunte viața cu entuziasm, curiozitate și dorință pagina princiala  de a învăța vor fi obiectivele care trebuie atinse prin încurajarea și recunoașterea angajamentului din partea părinților și a profesorilor. .

Adesea copilul este primul care își percepe propriile dificultăți școlare și de învățare cu o suferință emoțională care poate avea repercusiuni negative atât asupra stimei de sine, cât și asupra formării personalității sale. Confruntat cu o sută de oameni care îi spun că este bun, un copil cu stima de sine scăzută va crede singura persoană care i-a spus că se poate descurca mai bine.

Pentru a-l ajuta să fie conștient de propriile imperfecțiuni

este important să-i recunoaștem și să-i prețuiești abilitățile. Să vedem cum.

stabilirea unui dialog bazat pe ascultare activă și empatie;

promovează la copil conștientizarea propriilor caracteristici cognitive (modul său de a învăța), observând împreună atât punctele forte, cât și punctele slabe;

oferiți-i situații în care își poate testa propriile abilități și limite, nu doar în mediul școlar, ci în fiecare sector al vieții;

Pentru a-l ajuta să fie conștient de propriile imperfecțiuni

promovează dezvoltarea autonomiei personale;

să-l facă să dobândească conștientizarea că nota nu reprezintă o judecată asupra persoanei, ci o evaluare a unei anumite activități didactice, astfel încât să își poată îmbunătăți percepția asupra propriei competențe (atitudine care va avea un efect pozitiv asupra fiecărui domeniu al viaţă).

Chiar și mediul în care copilul crește trebuie să-l ajute să facă față realității fără să înțeleagă greșit dificultățile pe care le întâmpină: trebuie să se simtă înțeles și ajutat în fiecare context, iar asta se întâmplă atunci când oamenii care îl îngrijesc împărtășesc obiective și strategii comune.

Tocmai pentru că fiecare copil este unic, irepetabil și special în subiectivitatea lui, nu există o „rețetă” corectă și universală pentru toată lumea. Prin urmare, fiecare strategie de ajutor trebuie adaptată la caracteristicile individuale ale copilului individual și nu invers.

Reușite și eșecuri școlare

Fiecare dintre noi își motivează succesele și eșecurile într-un mod diferit

(în psihologie vorbim de „stil atribuțional”). Există diferite „stiluri”, să le vedem pe scurt:

„stil negativ”: succesul se datorează priceperii și eșecul unor cauze externe; „stil priceput”: succesul se datorează priceperii și eșecul lipsei de pricepere; „stil de pion”: atât succesul, cât și eșecul se datorează unor cauze externe; „stil deprimat”: succesul se datorează în principal cauzelor externe și eșecului lipsei de capacitate; „Stil de implicare strategică”: succesul este atribuit angajamentului și eșecul lipsei de angajament.

Pentru o dezvoltare corectă a „stilului de angajament strategic”, deosebit de funcțional învățării școlare, este important ca copilul să învețe să-și recunoască propriul angajament ca principală cauză a succeselor și eșecurilor sale.

Fiecare dintre noi își motivează succesele și eșecurile într-un mod diferit

Începând deja de la grădiniță, părinții și profesorii îl pot obișnui să fie personal responsabil pentru ceea ce i se întâmplă zilnic, după fiecare sarcină și activitate.

Toate acestea printr-o atitudine de empatie si dialog care il poate ajuta sa reflecteze asupra muncii depuse si sa dezvolte constiinta ca succesul depinde in mare masura de el.

Este posibil ca copiii mai mici sau copiii cu dificultăți de învățare sau alte dificultăți să nu înțeleagă această relație dintre efort, comportament și performanță și, prin urmare, trebuie predați.

Un tutore pentru teme

Adesea părinții sunt cei care îi ajută zilnic pe copii la teme, dar în fața copiilor cu DSA (Tulburări specifice de învățare) sau dificultăți școlare, este indicat să delegați această activitate unei persoane din afara gospodăriei.

Acest lucru este pentru a evita dinamica relațională specială între părinte și copil (judecăți, așteptări, pierderea încrederii și stimei etc.) care pot influența negativ percepția copilului despre sine.

Un tutore pentru teme

Încredințarea muncii școlare unei persoane competente și externe din afara mediului familial va aduce beneficii atât copilului, cât și mamei și tatălui:

tutorele va lucra împreună cu copilul cu obiective clare, precise și definite, fără neliniștile care îi afectează părinții cu privire la cauzele problema învăţării. În plus, expertul va acorda atenție tuturor aspectelor legate de învățare, prețuind copilul pentru ceea ce este capabil să facă, sprijinindu-l pozitiv și, de asemenea, valorându-și angajamentul și motivația ei.

Ce se află în spatele refuzului școlii

Școala ar trebui să fie, pentru copii și adolescenți, locul în care se simt în siguranță și apreciați. Detașarea de nucleul familial are loc atunci când cei mici își fac marea intrare în lumea educației.

În această perioadă s-a născut primul prieten ps și au loc primele relații sociale atât cu semenii cât și cu adulții. Pe lângă prietenii, copiii încep să aibă schimburi cu profesorii, adulți care sunt diferiți de părinții lor. Ei au marea sarcină de a educa și preda, reușind în același timp să se adapteze nevoilor și dificultăților elevilor lor.

Este normal ca inițial să apară episoade de plâns și disconfort, dar acestea dispar treptat, lăsând loc bucuriei de a crea o lume privată. Uneori se întâmplă ca aceste lacrimi și dificultăți să nu dispară sau să revină brusc fără un motiv aparent. Se poate întâmpla din diverse motive, inclusiv sentimentul diferit, teama de a relaționa cu ceilalți sau dificultățile interne din clasă.

Înțelegerea refuzului școlar

După cum se știe, perioada școlii primare este cea în care apar și devin evidente dificultățile legate de învățare sau comportament. Acestea pot crea anxietăți și temeri semnificative copiilor.

Frica poate fi considerată ca o tranziție de creștere, utilă pentru crearea propriei realități și personalități. Această teorie este susținută de un studiu realizat de Francesco Berto și Paola Scalari în 1997, în care cei doi cărturari susțin că fanteziile și fricile constituie geneza structurării gândurilor celor mici.

Prin urmare, este important ca aceste temeri să fie acceptate atât de familie, cât și de profesori, evitându-se să devină o problemă și încercând să includă pe cât posibil elevul în grupa clasă.

Când refuzul școlar ascunde o tulburare de anxietate

În aproximativ 10% din cazuri, însă, aceste temeri persistă devenind o adevărată tulburare de anxietate. Se poate manifesta prin diferite atitudini, de exemplu cu lipsa dorintei celor mici de a merge la scoala: deseori se prefac dureri de stomac sau incep sa planga la nesfarsit.

Unul dintre motive poate fi și teama de confruntare cu semenii, preferând astfel evitarea situației izolându-se mai degrabă decât având o confruntare directă. Este un semnal care nu trebuie subestimat deoarece poate duce la apariția tulburării de anxietate socială și la evitarea realității.