Copilul nu-si face singur temele. Ai curaj sa aplici aceasta solutie paradoxala?

A trecut o luna de la inceperea anului scolar. Copiilor care le era dor de colegi s-au reobisnuit deja cu ei si au reintrat in rutina anului de invatamant. Asta inseamna ca, dupa o pauza de 3 luni, in multe familii au revenit in forta problema temelor pentru acasa si conflictele legate de scoala.

Daca ai copil care merge la scoala, poate ca si tie ti se intampla ca cel mic sa refuze sa-si faca temele, sa va certati din cauza asta si sa-ti faci griji din cauza ca nu gasesti o solutie la aceasta problema care sa functioneze cu adevarat.

Cu siguranta, nu esti singurul parinte care se confrunta cu aceasta situatie.

Iata doar cateva dintre emailurile primite de la parinti pe aceasta tema:

„Fetita mea care in decembrie face 11 ani nu isi face temele din propria initiativa, Ba chiar mai mult, ma minte ca nu are teme…” – Valentina F.

„As vrea ca baietelul meu cel mare, care este in clasa a V-a, sa fie mai responsabil cu temele, mai concentrat si mai ambitios. Imi pare delasator, trebuie sa-i repet de cateva ori sa faca ceva ce tine de programul lui… Ar fi un model pentru cel mic, in varsta de 5 ani, care il copiaza aproape in tot ceea ce face sau spune!!!” – Georgiana M.

„Sunt preocupata de faptul ca baiatul nu vrea sa faca nimic in plus fata de temele pentru scoala decat cu circ. Intai zbieram, plansete, amenintari, dupa care printre suspine citeste si scrie dictare. Ma intreb de ce numai cu circ putem scrie si citi.” – Delia V.

„Acasa isi face temele cu repulsie de ele, dupa multa amanare. Nu stiu cum sa-l ajut.” – Gabriela P.

Temele pentru acasa, un chin? Aceste mici schimbari in programul copilului fac minuni!

Tara in care parintii nu stau cu stresul temelor si al scolii, iar elevii nu chiulesc

Si acum, in timp ce citesti acest articol, iti poti aduce aminte de cel putin o situatie in care iti doreai sa schimbi ceva in viata ta de la inceputul saptamanii viitoare sau incepand cu data de 1 a urmatoarei luni si nu ai reusit. Nu trebuie sa ai un sentiment de vinovatie, ci doar sa observi ca schimbarea unor obiceiuri este un proces destul de complex si poate chiar dificil, in special daca acea schimbare presupune un efort sau presupune sa faci un lucru care nu-ti place foarte mult, chiar daca ii recunosti beneficiile pe termen lung.

Ceva similar se intampla si cu majoritatea elevilor. Atunci cand vin acasa de la scoala, copiii nu se apuca de temele pentru acasa, deoarece cred ca au de facut ceva greu, plictisitor si care dureaza foarte mult si aceasta convingere ii saboteaza, afirma Inna Morozova, consilier familial din Rusia si mama a 3 copii.

Specialistul vine cu o solutie ingenioasa de a pacali aceasta convingere. Iata care este solutia pe care o poti incerca si tu:

Primul pas este sa stabilesti cu copilul ca, astazi, NU TREBUIE sa faca temele pentru acasa. Si fa asta autentic, crezand cu tarie in acasta metoda si ca ea functioneaza. In caz contrar, copilul nu te va crede si totul va fi in zadar. Asadar, temele pentru acasa nu trebuie facute, singurul lucru care trebuie facut este sa scoata din ghiozdan caietele, manualele, pixurile, sa le puna pe birou si sa verifice ce teme are de facut. ATAT.

Si mai simplu, pentru inceput, este suficient doar sa pregateasca locul de lucru si sa se aseze pentru cateva secunde la birou, dupa care sa se ridice de acolo. Dupa ce copilul a facut aceste lucruri, poate merge linistit sa mai manance un fruct, sa bea un suc sau sa-i dea un telefon bunicii. Un aspect important este ca, daca i-a aparut dorinta de a lucra putin la temele pentru acasa, are voie sa lucreze la ele, insa doar foarte putin.

Razboiul temelor pe acasa. Cum sa-i pui capat in 10 pasi

10 moduri cum sa-ti ajuti copilul la teme, dar fara sa i le rezolvi tu

Dupa ce bea sucul si vorbeste la telefon sau face altceva ce isi doreste, poate sa se uite ce tema are de pregatit la o anumita materie si sa deschida manualul si caietul, avand mereu in minte ca temele nu trebuie facute. Poate lucra la ele doar daca isi doreste si daca i se pare ca e ceva usor. Daca simte dorinta sa le faca, este in regula sa-si scrie tema. Apoi, daca este curios ce tema are la o alta materie, se poate uita, caci s-ar putea sa descopere ca si la a doua materie are ceva la fel de usor si rapid de facut. Caci, asa cum ati stabilit, nu este obligatoriu sa le faca.

Cand copilul vrea sa mai stea de vorba la telefon cu prietenul lui, este in regula sa faca asta, iar dupa ce comunica suficient de mult, poate ca ii vine cheful sa rezolve exercitiile la matematica sau sa scrie tema la o alta materie. Iar daca, totusi, se dovedeste ca o tema este foarte dificila, poate sa apeleze oricand la ajutorul parintilor.

Potrivit consilierului Inna Morozova, daca aceasta strategie este aplicata corect si consecvent, in cel mult o saptamana, vei observa ca opozitia copilului si fuga de temele pentru acasa au disparut ca prin minune, iar elevul tau va incepe singur sa-si faca temele. In plus, vei vedea clar care sunt acele materii scolare unde invata usor si care sunt cele la care are nevoie de ajutor.

3 motive pentru care copilul nu-si face temele. Sfaturi de la psihopedagog cum il poti ajuta sa-i placa scoala

Japonia, tara cu cel mai performant sistem de educatie. 12 lectii ale invatamantului japonez

Iata 3 motive pentru care aceasta metoda paradoxala este atat de eficienta:

1. Copilul percepe sarcina temelor pentru acasa ca fiind mai usoara, datorita faptului ca un proces complex este impartit pe bucati mici si simple.

2. Sarcina de a se aseza la birou in fata caietului deschis este una extrem de simpla, pe care oricine o poate face intr-o secunda, motiv pentru care copilul nu i se opune deloc. Apoi, pe masura ce vede involuntar in ce consta tema pentru acasa, copilul are ocazia sa inteleaga ca poate rezolva tema usor, ca stie deja raspunsul si ca e pacat sa nu-l si scrie in caiet.

3. Copilul isi asuma responsabilitatea. Pana la urma, el decide daca isi face sau nu isi face temele. Si, daca a scris raspunsul in caiet, este pentru ca el a decis sa il scrie, si nu pentru ca tu l-ai obligat sa o faca. Pentru copil, aceasta este o diferenta colosala.

Copiii sunt inzestrati in mod natural cu curiozitate, cu dorinta de a fi din ce in ce mai buni si de a afla cat mai multe lucruri. Rolul nostru, al parintilor, este doar de a-i ajuta sa-si dezvolte aceste abilitati si sa le oferim informatiile intr-un mod placut care sa-i atraga catre cunoastere si sa le stimuleze aceasta dorinta.