In general, parintii au anumite asteptari de la copiii lor. Ii oferi copilului tau tot confortul pe care i-l poti oferi, poate chiar faci supraeforturi ca sa-i asiguri o viata cat mai bune si studii de calitate si poate ca are mai mult decat ai putut tu visa in copilaria ta. Faci eforturi financiare, faci eforturi oferindu-i timpul tau, energia ta, facand lucruri pe care nu le-ai mai facut inainte si chiar schimbandu-te pe tine ca sa fii un parinte mai bun pentru el.

Si el? Ce iti ofera in schimb? Te astepti ca cel putin sa te asculte, mai ales ca nici tu nu-i ceri lucruri absurde, nu ii ceri, asa cum ne cereau parintii nostri, sa te asculte doar pentru ca esti mama lui si nici nu-l desconsideri spunandu-i ca tu l-ai facut si tu o sa-l omori. Te astepti la respect, te astepti sa-ti spuna adevarul, te astepti sa respecte regulile pe care le stabiliti impreuna.

Si, totusi, de multe ori asta nu se intampla… Copilul nu se tine de cuvant, spune si nu face, sau face prost, face gresit, uita. Din nou, si din nou, si din nou.

Ce faci atunci? Ce motive sunt ca sa ai incredere in el?

Parintii spun: „Am avut incredere in el si m-a dezamagit. Acum trebuie sa-mi recastige increderea.”

Dar oare asa e? Oare un parinte care este dezamagit si care se asteapta ca al lui copil sa-i castige increderea, oare acest parinte a avut vreodata incredere cu adevarat in copilul lui?

Atunci cand ai incredere, crezi fara retineri ca celalalt este bine intentionat, ca este o persoana buna in esenta. Crezi asta in ciuda evidentelor, care evidentele pot aparea sub forma oricarei greseli a copilului. Un parinte care are incredere in copil nu cedeaza in fata primei greseli, nu-si pierde increderea dupa primul esec al copilului. Mai mult decat atat, nu isi pierde increderea nici dupa al 100-lea esec, daca acesta ar fi sa se intample.

Pentru ca, in realitate, a 100-a greseala nu i se va intampla copilului al carui parinte are incredere in el, ci copilului al carui parinte nu are incredere.

De ce se intampla acest lucru? Deoarece copilul isi ia increderea in sine in primul rand de la tine, parintele lui. De la tine invata increderea. Daca tu nu ai incredere in copil, el nu stie cum este sa aiba cineva incredere in tine, in consecinta nu are nici incredere in sine.

De aceea, atunci cand parintele nu ii transmite copilului increderea in el, avand incredere adevarata si neconditionata in el, copilul nu are de unde sa o invete si, ca urmare, nu poate sa-i (re)castige increderea parintelui, din simplul motiv ca el nu are asa ceva.

La polul opus, parintele are incredere in copil in ciuda oricaror evidente. In acest sens, este cunoscut cazul savantului Thomas Edison pe care increderea puternica a mamei lui in el l-a ajutat sa reuseasca in viata si sa nu ajunga la marginea societatii.

Te invit sa vizionezi acest video, dureaza doar 3 minute si te previn ca s-ar putea sa-ti dea lacrimile si sa-ti schimbi modul in care te raportezi la greselile copilului tau (dupa care continua articolul):

 

 

Mie imi dau lacrimile de fiecare data cand ma uit la acest video.

Ma intreb cati dintre noi au atata incredere in copilul lor incat sa nu-l creada pe profesorul care spune ca e bolnav mintal si sa creada orbeste in copilul lor incat el chiar sa devina un geniu? Majoritatea parintilor se grabesc sa le tina partea altor copii, educatoarelor, profesorilor, autoritatilor, sefilor etc., acuzandu-l din start pe copil.

Te rog sa observi si cat de mare este puterea unei mame asupra copilului ei. O mama care crede ca al ei copil este un geniu si ii transmite si lui aceasta credinta, chiar reuseste sa educe un geniu, in ciuda evidentelor, adica a scrisorii primite de la directorul scolii.

Si tu ai aceeasi putere asupra copilului tau: ce crezi despre el ajunge sa se adevereasca.

In schimb, o mama care nu are incredere in copil ii transmite implicit copilului ca nu va reusi sa fac acel lucru. Neincrederea inseamna ca parintele nu crede ca cel mic va face ce isi doreste el sa faca. Si, deoarece copilul isi construieste identitatea si imaginea de sine prin reflexia sa in ochii parintelui, evident, nici el nu va crede ca poate sa faca.

Si imagineaza-ti cat de grea este sarcina pusa pe umerii copilului atunci cand, desi nu i-a fost transmisa increderea in el si increderea in sine, i se cere sa castige increderea parintelui. E o capcana mentala si relationala din care nu e usor sa iesi daca nu constientizezi ce se intampla.

Totusi, vestea buna este ca increderea in copil este o alegere. Adica, poti alege acum sa ai incredere in copilul tau. Sa ai incredere neconditionata in copilul tau, indiferent ce face si indiferent de cate ori ar gresi. Sa ai incredere in ciuda oricaror evidente.

In acest articol am descris o strategie din 6 pasi care sa te ajute sa ai incredere in copilul tau chiar daca acum nu ai incredere:

„Cum sa am incredere in copil cand, de fapt, nu am incredere in el?”

Totusi, daca simti ca iti este greu sa ai incredere in copilul tau chiar daca iti doresti sa ai, inseamna ca e posibil ca tu sa ai o incredere in sine scazuta si, de aceea, sa nu reusesti sa transmiti incredere copilului.

Pentru a fi un parinte bun si pentru a creste un copil cu incredere in sine, este nevoie sa lucram cu noi insine pentru a ne debarasa de blocajele din trecut, pentru a ne vindeca eventualele traume din trecut, poate chiar din copilarie, astfel incat sa inaintam eliberati in viata, reusind apoi sa ne ajutam copiii sa creasca liberi si increzatori.

 

Sursa foto: Pexels

 

CARTI DE PARENTING

CARTI copii

 

Aboneaza-te GRATUIT

si primesti articole exclusive, solutii eficiente si reduceri la toate cursurile si produsele noastre!

Nu iti trimitem SPAM-uri si avem mare grija de adresa ta. Te poti dezabona oricand. Powered by ConvertKit