Zi de zi, saptamana de saptamana, facem ce ne sta in puteri pentru a fi niste parinti buni pentru copiii nostri. Mai mult decat atat, foarte multi parinti din generatia noastra sunt foarte atenti la comportamentul lor, cu intentia de a nu repeta greselile parintilor lor.

Insa, la un moment dat, fara sa-si dea seama, numerosi parinti cad intr-o capcana care viciaza intreaga relatie cu copilul. In acest articol voi explica in ce consta aceasta capcana, cum afecteaza relatia parinte-copil, care este calea de a iesi din aceasta capcana si care sunt cele 5 provocari importante care se rezolva atunci cand parintii ies din acest tipar.

 

Copilul meu, dusmanul meu

 

Cat timp copiii sunt mici si au nevoie de ingrijire aproape permanenta, parintii isi asuma din start ca ingrijirea bebelusului presupune efort constant si mult timp dedicat. Asta inseamna, de multe ori, neglijarea nevoilor proprii ale parintelui si amanarea timpului personal. In plus, cat copiii sunt mici, pana la varsta de 2-3 ani, parintii nici nu au foarte multe asteptari de la ei, ceea ce, in principiu, ii ajuta sa le poata acorda copiilor mai usor atentie si iubire neconditonata.

In schimb, pe masura ce cresc copiii si invata tot mai multe lucruri, pe de o parte, se accentueaza nevoia parintilor de a face lucruri pentru ei, de a avea timp personal, pe de alta parte, apar tot mai multe cerinte de la copii. Parintii se asteapta ca ai lor copii sa inteleaga mai multe lucruri, sa le accepte, sa fie ascultatori etc., uitand de multe ori nevoile pe care copiii in continuare le au, precum nevoia de atentie, nevoia de iubire neconditionata, nevoia de timp petrecut impreuna, nevoia de acceptare etc.

Cuvintele de care ne e frica, dar trebuie sa le spunem copilului. 11 mituri despre viata, demontate

Copilul tau e pregatit pentru lumea in care intra? 4 abilitati de baza pe care sa i le insufli

Astfel, in anumite situatii, copilul pare sa faca anumite lucruri impotriva parintelui. De exemplu, parintele este obosit si abia asteapta sa doarma sau abia asteapta sa aiba putin timp pentru a citi, a vedea un film sau pentru a petrece timp cu partenerul, insa copilul, cum vine seara, cum are un chef nebun de joaca.

Sau, in magazin, cand copilul cere ca parintele sa-i cumpere tot felul de lucruri si jucarii, iar parintele nu este dispus sa i le cumpere, si cel mic incepe sa planga si sa faca o criza de nervi, parintele poate sa intrerpreteze ca cel mic face acea criza in mod intentionat, ca sa-l faca de rusine in fata altor persoane.

Nemaivorbind de certurile parintilor cu copiii mai mari, din preadolescenta si adolescenta, cand relatia dintre cei doi este una conflictuala.

In toate aceste situatii si in multe altele care iti sunt cunoscute, parintele simte nervozitate si tensiune in relatia cu copilul, pe care il simte ca fiind in permanenta opozitie, adica il simte ca pe un dusman.

Si este suficient ca parintele sa perceapa relatia cu copilul ca pe un conflict continuu, sa-l perceapa pe copil ca pe un dusman ca intreaga relatie sa fie poluata. Parintele aflat in aceasta situatie va interpreta tot ce se intampla in relatia cu copilul si toate comportamentele si reactiile copilului in aceasta cheie. Si va interpreta comportamentul copilului ca fiind rau intentionat din start. De multe ori, nici nu va fi dispus sa asculte explicatiile copilului, il va acuza de minciuna si de rea-vointa.

Din secretele unei mame cu multi copii: 7 trucuri cum sa-ti pastrezi rabdarea in situatii limita

De ce criticile nu ajuta. 10 solutii cum sa corectezi greselile copilului fara sa-l critici

Cum iesi din aceasta capcana

 

Parintii care se ridica deasupra tensiunilor si certurilor de moment si constientizeaza acest tipar reusesc sa rupa acest cerc vicios si sa aiba o viziune de ansamblu corecta si detasata asupra relatiei cu copilul si asupra situatiilor concrete.

 

Iata cateva lucruri pe care le poti face pentru a rupe acest tipar de gandire in care copilul este privit ca fiind rau intentionat:

  • Ia drept exemplu o situatie concreta cand copilul pare sa fi facut un anumit lucru cu rea intentie. Fa un exercitiu de imaginatie si gaseste cel putin 3 motive pozitive pentru care copilul ar fi putut face acel lucru.
  • Intreaba-te „Care ar fi putut fi intentia pozitiva a copilului cand a avut acel comportament in momentul respectiv?” Una dintre premisele Programarii Neuro-Lingvistice (NLP) este faptul ca orice persoana, atunci cand actioneaza, face cel mai bun lucru pe care il poate face in acel moment, cu resursele pe care le are. Aceasta idee iti poate da increderea ca si copilul tau a avut in spate o intentie pozitiva. Misiunea ta este sa descoperi acea intentie.
  • Un alt exercitiu este sa iti imaginezi ca ai incredere totala in copilul tau ca este bine intentionat. Daca realmente copilul tau ar fi bine intentionat si, totusi, a avut acel comportament, ce anume crezi ca l-a determinat sa il aiba? Ce a urmarit, de fapt?
  • Constientizeaza faptul ca un parinte care crede ca al sau copil este rau intentionat, de fapt, ii pune o eticheta si, prin propriul sau comportament, nu face decat sa-l „impinga” pe copil in directia respectiva de comportament, adica sa-l puna in situatia de a nu avea de ales decat de a proceda in modul respectiv. Altfel spus, atata timp cat un parinte crede ca al sau copil este rau intentionat, il va directiona catre comportamente pe care le considera negative.
  • Copilul se poate schimba atunci cand parintele isi schimba abordarea. Cand renunti la critici si la etichete si incepi sa observi calitatile copilului si actiunile pozitive pe care le face, incepi sa pui bazele dezvoltarii laturii pozitive a copilului.
  • Gandeste-te doar la ce s-ar putea intampla pe termen lung cu copiii parintii carora ii privesc ca fiind mai degraba dusmanii lor. Copiii isi accentueaza comportamentele negative, prin care obtin o reactie din partea parintelui. Relatia parinte-copil e marcata de tensiuni si certuri, iar acel model de relatie va fi copiat in celelalte relatii ale copilului cand va deveni adult. Orice parinte poate evita riscul de a se ajunge aici observand la timp si stopand aceste tipare de gandire.

De-a emoțiile cu ghemotocii. Ce sa facă părinții pentru a-i ajuta pe cei mici să-și gestioneze sentimentele

Relatia cu copilul tau poate fi mai puternica. 9 lucruri pe care sa le bifezi

 

Pentru ca lucrurile sa fie cat mai clare, iti prezint si cateva exemple de provocari care se rezolva cu mult mai usor atunci cand dispare abordarea „copilul meu, dusmanul meu”.

 

1. Scandalul de la ora de culcare

Seara, majoritatea copiilor (daca nu chiar toti) par sa aiba o sursa inepuizabila de energie, ceea ce face misiunea parintilor de a-i culca destul de dificila. Totusi, daca vei sti foarte clar ca cel mic nu o face intentionat ca sa te enerveze sau ca sa te oboseasca mai mult decat esti deja obosita, vei gasi mai usor resurse pentru a gestiona situatia cu calm si pentru a mentine o rutina favorabila somnului.

 

2. Refuzul copilului de a se imbraca/dezbraca

Pe masura ce cresc, copilasii trec prin diferite etape de dezvoltare. Si sunt anumite perioade in care copiii refuza sa se imbrace sau sa se dezbrace si fiecare iesire afara sau venire acasa este o adevarata provocare pentru intreaga familie. Atata timp cat stii ca cel mic nu-ti face in ciuda si nu-ti testeaza nervii, atata timp cat esti constienta ca este o etapa de dezvoltare care tine de copil si rolul tau este sa gasiti impreuna cele mai potrivite modalitati pentru a o trece cat mai usor, nu te vei enerva, iti vei pastra calmul si vei reusi sa gestionezi situatiile cu calm.

RECENZIE Cartea „Copilul invizibil” de Gaspar Gyorgy te ajuta sa te vindeci emotional si sa fii un parinte mai bun

Te-ai saturat sa tipi la copil ca sa asculte? 6 reguli pentru a nu mai ridica vocea, incepand de astazi

3. Certurile dinainte de a iesi din casa

Foarte multe mamici, chiar si dintre cele mai calme, cedeaza in momentul in care trebuie sa iasa din casa, iar cel mic exact atunci prinde gustul jocului sau pare sa se miste cu incetinitorul. Aceste momente sunt cu atat mai dificile cu cat peste conflictul cu copilul se suprapune si teama de a nu intarzia undeva, teama de a nu rata ceva la o anumita ora. Parintii care iau personal comportamentul copilului se enerveaza, se infurie si, eventual, tipa sau folosesc forta pentru a-i determina pe copii sa fie gata mai repede de iesire. In schimb, daca esti constienta ca un copil are o perceptie diferita asupra timpului decat o ai tu si daca iti pastrezi calmul, vei reusi sa gasesti modalitati constructive, poate chiar creative, sa depasiti momentul fara conflicte majore.

 

4. Crizele din magazin

Adevarul este ca un copil mic, atunci cand vrea o jucarie, cand plange si se tavaleste pe jos pentru ca parintele refuza sa i-o cumpere, nici nu-i trece prin cap sa faca pe cineva de rusine. Singurul lucru la care se gandeste este respectiva jucarie cat este de frumoasa si cat de mult si-o doreste acum. Daca reusesti sa te detasezi de orice ganduri ca cel mic este rau intentionat, daca intelegi ca emotiile lui sunt ale lui si ce poti face este sa ii fii alaturi, sa-l ghidezi sa depaseasca acel moment delicat, atunci criza va trece cu mult mai repede.

 

5. Refuzul copilului de a se spala pe maini/pe dinti

De multe ori, spalatul pe maini si pe dinti devine o problema in timp, dupa certuri si scandaluri repetate pe aceasta tema. Desigur, in acel moment, de cele mai multe ori, parintii il eticheteaza pe copil ca fiind incapatanat sau chiar considera ca o face intentionat ca sa-i enerveze. In realitate, la fel ca in cazurile de mai sus, cand parintele stie ca cel mic este, de fapt, bine intentionat, poate sa se detaseze de tensiunea de moment si poate observa ce isi doreste de fapt copilul. Cu ajutorul acestei abordari, parintele poate gasi o solutie cu mult mai potrivita la aceasta problema.

 

Iata cum, in momentul in care parintele alege sa renunte sa-si vada copilul ca fiind rau intentionat, cand refuza sa iasa din tiparul de gandire „copilul meu, dusmanul meu”, are o cu totul alta abordare, o viziune total diferita asupra aceleiasi realitati, ceea ce ii da calmul si detasarea atat de necesare pentru a gestiona eficient situatia. Asta inseamna sa gaseasca solutii creative, adaptate momentului, pentru a iesi din impas.

Top 10 sfaturi de storytelling pentru parinti. Cum sa spui o poveste de noapte buna ca la carte

TOP carti de parenting pe care trebuie sa le citesti

produse bebe
carti copii

CARTI DE PARENTING

CARTI copii