Parintii care au copii scolari se asteapta de la ei sa aiba rabdare, sa fie atenti la scoala, sa-si noteze lucrurile importante, sa fie responsabili si sa isi faca temele singuri si fara sa fie manati de la spate, daca s-ar putea. Aceste asteptari sunt mai puternice in unele familii si mai putin prezente in altele.

Atunci cand aceste asteptari sunt prezente, parintii incearca sa-si determine copiii, prin metodele pe care le cunosc, sa ii asculte si sa se schimbe. Si unul dintre cele mai raspandite moduri in care parintii incearca sa-i determine pe copii sa se schimbe si sa fie mai bun este critica.

 

Iata ce inseamna a critica, potrivit DEX 2009:

„CRITICÁ, crític, vb. I. Tranz. A dezvălui lipsurile, greșelile, defectele unor persoane, ale unei opere, ale unor stări de lucruri (arătând cauzele și indicând mijloacele de îndreptare). ♦ A aprecia valoarea etică, artistică etc. a unei opere. ♦ A arăta cu răutate (sau cu exagerare) părțile slabe ale unui lucru sau ale unei persoane; a comenta în chip răutăcios, născocind lipsuri și greșeli; a bârfi.”

 

Intentia parintilor cand ii critica pe copii este sa arate greselile, defectele, aratand si cauzele si venind si cu solutii.

Pentru ca, daca ai copil la scoala, cel mai probabil ca si tu ajungi sa te rogi de el cu orele sa inceapa sa-si faca temele, te enervezi cand nu isi noteaza corect ce are de facut, ca nu e suficient de responsabil, ca nu-i place sa citeasca si sa lucreze, ca face doar la minim, fara sa aiba nici cel mai mic interes de a lucra in plus pentru a-si imbunatati cunostintele. Si simti ca toate aceste lucruri te enerveaza si nu stii ce sa mai faci ca sa le rezolvi. Si poate ca si tu ajungi sa il critici uneori.

Totusi, in ciuda eforturilor tale de a-i aduce argumente, de a-l intelege si de a-i propune solutii, ai observat ca aceste critici nu ajuta, pentru ca nu genereaza o schimbare. Copilul continua sa faca aceleasi lucruri pe care le consideri gresite, de care te arati nemultumita si chiar uneori te gandesti ca poate o face intentionat ca sa te enerveze.

Te asigur din start ca nu este asa si ca, de regula, copiii isi doresc foarte mult sa fie acceptati de catre parintii lor, astfel incat multe dintre actiunile pe care le fac au la baza acest scop.

 

De ce criticile nu aduc schimbarea?

 

Cert este ca, daca remarcile critice ar aduce o schimbare, lucrurile s-ar fi imbunatatit deja si ai fi vazut o schimbare clara de comportament la copil. Or, acest lucru nu s-a intamplat, ceea ce inseamna ca acele critici nu ajuta.

Dimpotriva chiar. Ceea ce fac criticile este sa puna o bariera in comunicarea dintre parinte si copil. Atunci cand parintele il critica pe copil, cel mic se simte respins, se simte neacceptat asa cum este. Si, atunci cand nu se simte acceptat si se simte respins, copilul are sentimentul ca nu il intelegi si, automat, se inchide fata de tine. Iar atunci cand copilul s-a inchis din punct de vedere emotional fata de tine, din pacate, nicio informatie, niciun sfat de-al tau nu va ajunge la el, pentru ca el le va respinge cu insistenta cu care tu il critici.

Se ajunge intr-un cerc vicios in care parintele il critica pe copil, copilul se inchide emotional, continua cu acele comportamente criticate de parinte, ceea ce genereaza noi si mai multe critici din partea parintelui. Poate ca te-ai intalnit si tu cu aceasta situatie la cunoscutii tai sau poate chiar o traiesti in familia ta.

 

Cu ce putem inlocui critica

 

Odata ce am vazut cum functioneaza criticile si ce efect negativ au si odata ce am inteles ca ele nu reprezinta o solutie atunci cand ne dorim sa generam o schimbare in alta persoana, in copilul nostru, intrebarea la care ne dorim sa aflam raspunsul este „Cum iesim din acest impas?”.

Din moment ce critica parintelui echivaleaza pentru copil cu respingerea si lipsa de acceptare, ce ii putem oferi copilului in loc de critici este acceptarea neconditionata, asa cum este el in acest moment al vietii lui.

Pe masura ce copilul se va simti acceptat de tine, el se va deschide, zidul emotional se va darama, raceala dintre voi se va topi si veti putea avea o comunicare deshisa si bazata pe incredere.

Unii parinti vor spune ca este usor de spus, dar greu de facut. Temerea lor este ca, daca isi vor accepta copilul asa cum este, asta inseamna sa se resemneze si sa accepte ca el este un iresponsabil, un dezordonat, ca nu-i pasa de scoala, de teme si, probabil, nici de jobul pe care il va avea, daca va mai fi in stare sa aiba un job cand va deveni adult.

Ce iti propun eu acum este sa nu mergi chiar atat de departe cu imaginatia. Si asta deoarece, atunci cand iti accepti copilul asa cum este si cand el se simte acceptat si iubit neconditionat, atunci se petrece un lucru uimitor: conexiunea voastra, iubirea voastra, acceptarea fac minuni! Copilul este deschis sa te asculte si tu esti deschisa sa-i vorbesti cu calm si pornind de la nevoile si de la blocajele lui de moment. Este o comunicare foarte diferita de cea bazata pe critica si, in acest nou mod de a comunica, schimbarea are sanse mult mai mari sa se intample!

 

Te invit sa vizionezi si acest video pe care l-am filmat pe acest subiect:

 

 

Sursa foto: Pixabay

 

carti copii

CARTI DE PARENTING

CARTI copii

Aboneaza-te GRATUIT

si primesti articole exclusive, solutii eficiente si reduceri la toate cursurile si produsele noastre!

Nu iti trimitem SPAM-uri si avem mare grija de adresa ta. Te poti dezabona oricand. Powered by ConvertKit