Ana Zidarescu

Ana Zidarescu

Cofondator la Centrul de Parenting
Buna! Sunt Ana Zidarescu, jumatatea Centrului de Parenting :) Mamica din 2012, aduc in fiecare dintre articolele mele toata experienta de peste 10 ani ca jurnalist in presa nationala si informatia noua pe care eu insami am cautat-o despre cresterea frumoasa si plina de iubire a fiului meu. Scriu pentru mine, in primul rand, sa invat sa fiu o mama mai buna. Ma bucur de viata, sunt recunoascatoare pentru tot ceea ce am si imi doresc ca fiul meu sa ajunga sa fie mandru de mine: ca mama, ca om. Iata articolul meu de astazi:
Ana Zidarescu

Dispraxia are un efect negativ asupra copilului pentru ca il va afecta psihologic inca de la cresa sau de la gradinita, in functie de momentul in care va fi integrat de parinti in colectivitate.

16 lucruri pe care nu le stiai despre copilul tau

Copii cu toane. Afla ce se ascunde, de fapt, in spatele acestui comportament

Dispraxia este o disfunctie a modului in care se coordoneaza activitatile motrice. Astfel, un copil diagnosticat cu dispraxie se descurca mult mai greu in activitatile zilnice, iar ceea ce altor copii li se pare, deja, o banalitate, pentru un copil de dispraxie este o provocare continua: inchiderea unei bluze cu nasturi, legarea sireturilor, spalatul dintilor, folosirea tacamurilor, prinderea unei mingi, cum sa sara intr-un picior.

Somatizarea la copii: Bolile ca raspuns la situatiile de stres

„Oricata atentie i-as da, tot nu-i ajunge!” Cum poate rezolva un parinte ocupat problema lipsei de atentie a copilului

Predispusi la dispraxie sunt mai mult baietii. Astfel ca, in lipsa unui diagnostic, atat parintii, cat si educatoarea sau alti ingrijitori ai copilului il pot cataloga drept neindemanatic, obraznic, incapatanat, rau-voitor. Insa, pentru un copil cu dispraxie lucrurile ce par usoare pentru altii, pentru el sunt dificil de realizat. Pentru el, o activitate banala ascunde, de fapt, o insiruire complexa de mici gesturi ce trebuie efectuate intr-o anumita ordine, dispraxia afectand abilitatea creierului de a planifica succesiunea miscarii.

Provocarea de a creste o fata puternica si independenta

O solutie simpla care rezolva pentru totdeauna unele comportamente dificile ale copiilor

Iar el nu va reusi sa faca aceste lucruri pentru ca vinovate sunt, de fapt, cateva celule dezvoltate incorect si care au rolul de sustinere a muschilor responsabili cu miscarea. Nu vorbim despre un intelect scazut sau diferit. Copilul pur si simplu nu va putea sa faca aceste activitati.

Si va ajunge sa renunte usor la jocuri si activitati pentru ca va vedea cum, de fiecare data, alti copii reusesc, iar el nu. Nu va intelege de ce, se va invinovati, se va simti vinovat si trist.

Aceste sentimente vor conduce imediat spre frustrare si nervozitate. Iar modul in care un copil isi exteriorizeaza de fiecare data aceste sentimentele este prin lovituri dese, refuzul de a face lucruri noi, izolarea, crizele de plans, dezorganizarea.

Ce altii eticheteaza, fara sa stie, un copil-problema, este, de fapt, un copil cu o problema pe care nici el, nici parintii nu o pot intelege si trata, in lipsa unui diagnostic si a ajutorului unui psiholog.

Despre ce vorbim cu copiii. 50 de intrebari pentru o discutie de suflet cu cei mici

Crizele de plans la copii. Cele mai bune tehnici pentru parintii cu copii incapatanati

Psihologul joaca un rol important in copilaria unui dispraxic, pentru ca ii va oferi sprijin pentru a intelege de ce este diferit, cum poate sa compenseze aceasta dizabilitate si cum poate trece peste sicanele celorlalti copil.

Dispraxia, o provocare pentru copii si parinti

Si, pentru ca dispraxia nu este un diagnostic frecvent, parintii gasesc sfaturi putine. Tocmai de aceea, psihologul Philippe Scialom vine cu patru recomandari patru lucruri extrem de importante pentru parintii care au un copil cu dispraxie:

Unu: puneti in valoare copilul pe care il aveti. Apreciat-i calitatile si incurajati-l sa si le valorifice si mai mult. Un copil cu dispraxie va fi mereu mai bun la comunicare, vocabularul fiind mult mai bogat.

Doi: aveti rabdare! Nu serveste cu nimic daca va enervati, chiar daca varsa paharul cu apa pentru a doua oara in acea zi. Dati-i de inteles ca nu este un lucru important si sa treaca cu vederea peste incident. Nu conteaza, se sterge!

Trei: explica-i copilului faptul ca are o dificultate. Nu puteti nega, nici ascunde. Si daca ii explicati ce se intampla, va intelege mai bine si se va accept pe sine, va sti de ce nu ii ies lucrurile si nu se va lasa influentat de ce spun ceilalti. Pentru ca el nu este un neindemanatic sau un copil rau, ci doar putin diferit.

Patru: Copilul trebuie invatat sa nu fuga de activitatile care-i ridica provocari. Trebuie sa invete alaturi de voi sa-si invinga temerile, sa exerseze si sa nu renunte. In timp, cu exercitiu, lucrurile se vor ameliora si perseverenta ii va intari caracterul si il va ajuta mult pe viitor”, a mai spus Philippe Scialom pentru publicatia franceza Fimili.

Este dispraxia un termen cunoscut pentru tine? Ce alte recomandari poti oferi parintilor care au un copil diagnosticat cu dispraxie?