De multe ori, când copiii ne cer ceva, fac vreo șotie sau se exprimă într-un mod care nu ne place, reacționăm impulsiv, fără să ne gândim prea mult la consecințele pe care le poate avea reacția noastră în sufletul lor.

Nu obișnuim să ne gândim permanent la cum anume se desfășoară comunicarea cu copilul, pentru a ne controla comportamentul.

10 alternative eficiente la pedepse

Copilul te minte mereu? 7 moduri de a-l învăța să fie sincer

Iată câteva exemple de reacții frecvente ale adulților pe care ar fi bine să le puteți evita și să le înlocuiți cu alternative de exprimare mai blânde. Și nu vă fie frică de eventualitatea că, dacă veți fi mai puțin dur, copilul „se va sui în cap”.

Dimpotrivă, cu cât vă va simți mai apropiat și mai înțelegător, cu atât va avea mai multă încredere în dvs., va fi sincer și va avea rețineri mai mari când s-ar pune problema să facă ceva despre care este sigur că vă displace.

Așadar, iată cinci exemple de răspunsuri nepotrivite ale părinților care au efecte nedorite în mintea copilașilor.

Ce spune părintele: „E prea scump”.

Ce aude copilul: „Fericirea nu poate exista fără bani”.

Ce se poate spune în loc: „În acest magazin se vând o mulțime de lucruri interesante, dar noi avem deja multe jucării acasă și nu vom mai cumpăra acum altele noi”.

 


Primeste pe e-mail, o data pe saptamana, un articol exclusiv de parenting

Un mesaj de confirmare s-a trimis in Inbox. Daca esti pe Gmail, verifica si SPAM-ul

 

Ce spune părintele: „Împarte cu alții jucăriile tale”.

Ce aude copilul: „Dă-i jucăria ta altuia”.

Ce se poate spune în loc: „Paul ar dori să se joace puțin cu mașinuța ta. După aceea, ți-o dă înapoi”.

 

Ce spune părintele: „Gândește-te înainte să vorbești!”

Ce aude copilul: „Nu vreau să te ascult!”

Ce se poate spune în loc: „Mă bucur că ai venit să vorbești cu mine, dar am o rugăminte la tine. Cred că acest cuvânt este nepoliticos, așa că te rog să nu-l folosești”.

 

Ce spune părintele: „Nu-ți fă griji, totul va fi bine.”

Ce aude copilul: „Nu are sens să te superi pentru fleacuri!”

Ce poți spune în loc: „Înțeleg că nu ți-a fost ușor. Spune-mi cum s-a întâmplat”.

 

Ce spune părintele: „De ce ai făcut asta?” (Nu a venit acasă la timp, și-a nedreptățit sora mai mică etc.)

Ce aude copilul: „Din nou te-ai comportat greșit”.

Ce se poate spune în loc: „Cred ca ai întârziat deoarece te distrai și nu voiai să mergi acasă. Data viitoare, să încerci să ajungi la timp”.