Omenirea creste copii de mai bine de 200.000 de ani (conform unui studiu realizat de University of Sheffield si University of Houston, care a atestat existenta celui dintai om de pe Pamant). Chiar daca facem asta de milenii, parentingul este un proces departe de a se incheia.

Invatam si schimbam abordari si metode de la o generatie la alta, in incercarea de a creste copiii mai bine si pentru a le oferi cel mai bun start in viata. Insa, oricat de multa experienta ar avea omenirea in cresterea copiilor, cadem in cateva capcane prin care au trecut si parintii nostri, si parintii parintilor nostri.

Fie ca este vorba despre tine, ori despre mama ta acum 20-30 de ani, daca este trecut de ora de culcare, esti obosita si casa este un haos total, iar copilul tot nu vrea sa intre in cada, ori in pat, esti dispusa sa faci aproape orice doar sa-l vezi adormit.

Asa ca, oricat de bine intentionat esti, oricat de multe carti despre buna crestere a copilului ai citit, ajungi si tu in cateva situatii – capcana de care niciun parinte nu este scutit.

Intrebarea este: mai poti iesi victorios din ele?

 

Capcana de parenting #1. Cand situatia escaladeaza

Aici sunt doua posibilitati. Prima este cand copilul “te ia cu asalt”. Si, de obicei, astfel de momente pornesc de la un dulce, ori de la prea mult stat la ecran (TV, telefon, tableta). Copilul cere mai mult, dar tu stii ca nu ii mai poti oferi de niciunele.

Pe de o parte, nu ii mai poti da o bomboana, pentru ca in 3 minute va asezati la masa. Si nici un desen sau joc in plus nu se mai poate, pentru ca timpul la ecran a fost, deja, depasit cu mult. Iar cel mic incepe sa insiste, apoi sa se smiorcaie.

De la smiorcait la o criza de plans in toata regula nu mai e mult. Iar daca este un copil mai mare, asta nu inseamna ca dialogul se poarta mai usor.

Tu vrei sa va asezati O-DA-TA la masa, sa mancati in liniste. Asa ca, ajungi sa cedezi. Iar.

In tot acest timp, copilul afla – sau poate chiar stie, deja, si de asta se comporta in acest mod – ca modul cel mai sigur de a obtine ceea ce isi doreste este sa se smiorcaie, sa-si arate nemultumirea cat mai vocal. Ceea ce inseamna ca si data viitoare cand se va lovi de un refuz va sti ca nu trebuie decat sa planga mai tare si totul va fi exact pe placul sau.

Pe de alta parte, si parintele poate sa cada in capcana exagerarilor. Cumva, parintele a invatat ca cel mic nu asculta decat daca ajunge sa ridice vocea. Si, iata, cum il rogi sa inchida televizorul. El iti spune “Imediat!” Apoi, iesi din camera si, peste 10 minute, surpriza. Copilul tot la televizor. Asa ca ii mai spui o data sa inchida televizorul, dupa care te duci la bucatarie. Peste 5 minute, televizorul este in continuare pornit, copilul tot pe canapea, tema la matematica este neatinsa. Asa ca, a treia oara, ridici tonul, esti vizibil iritata de situatie.

Insa, si copilul s-a obisnuit astfel si stie ca nu trebuie sa se miste de pe canapea decat atunci cand ridici vocea la el.

Acum vine lectia ta. Tu inveti ca singurul mod in care copilul te asculta este prin ridicarea vocii la el. Iar copilul, la randul sau, mai invata ca mesajul tau nu conteaza atunci cand il rostesti prima oara. Nici macar a doua oara: Mama si tata nu vorbesc serios decat atunci cand tipa.

Ce poti face? Pentru a evita o situatie care poate sa escaladeze inseamna sa ramai calm. Momentele in care copilul nu asculta, ori nu este receptiv la mesajul tau vor fi cu miile. Este o iluzie sa crezi ca poate sa existe un remediu la ele. Insa, exista o solutie in modul in care le gestionezi. Asa ca, dincolo de a-l face pe copil sa asculte, tu mai ai un obiectiv secundar: sa ignori orice comportament din partea lui care ar putea sa-ti apese butoanele. Nu este usor, dar gandeste-te ca la o investitie pe termen lung. In acest mod calm vei reduce considerabil numarul iesirilor care, in acest moment, iti pun capac. Si nu uita sa il lasi pe copil sa vada ca observi si schimbarea din partea lui. Astfel, cand copilul isi va manifesta in continuare nemultumirea, dar pe un ton potrivit, de dialog constructiv, subliniaza acest detaliu: Imi place cum ai ales sa te calmezi sau Este placut sa aud ca imi explici si imi vorbesti atat de calm / frumos.

De asemenea, pentru a reduce situatiile in care trebuie sa repeti de mai multe ori o rugaminte, iata ce poti face: daca / dupa ce ai transmis o rugaminte si copilul nu reactioneaza, mai repeta o data, dar tot calm. Ai grija ca de data aceasta sa stabilesti un contact vizual. Eventual, il poti ruga sa repete rugamintea. Apoi, adu-i aminte care este consecinta: Este timpul mesei. Daca nu te speli pe maini acum si vii, vei pierde din timpul de joaca pe care il ai dupa masa, pana cand mergem la somnEste o consecinta naturala, nu o pedeapsa.

“Asta e ultimul avertisment!”. 5 motive pentru care copilul nu asculta din prima

3 cuvinte care opresc instant un copil care nu asculta

 

Capcana de parenting #2. Este doar o faza!

Atunci cand copilul are un comportament neplacut, ajungem sa ne incurajam singuri si sa spunem ca este doar o faza si ca, usor, va trece. Asa cum au trecut si toate celelalte: cand ducea totul in gura, cand scotea toate oalele din bucatarie si nu le punea la loc, cand arunca cu jucarii, cand nu voia sa se imbrace dimineata, cand facea mofturi la mancare, cand te musca.

Asa ca te gandesti ca cel mic este intr-o faza si, cumva, natural, va trece si peste aceasta perioada. Asa ca, in momentul in care cel mic este agresiv la locul te joaca, te gandesti ca este o etapa in dezvoltarea sa, ca inca nu isi gestioneaza emotiile, ca asa fac unii copii etc. Prin urmare, minimiezi comportamentul si speri ca, in curand, copilul sa renunte la el.

Intr-adevar, poate ca cel mic, intr-un final, se va opri din comportamentul care te deranjeaza: sa impinga alti copii, sa le ia jucariile etc. Insa, modul in care tu si cei apropiati copilului raspund la acest comportament poate sa fie cheia spre rezolvare, ori, din contra, spre mentinerea lui. Atunci cand copilul testeaza limitele celor din jur si nimeni nu intervine, invata ca un astfel de comportament este acceptabil. Sau poate ca asa va invata sa primeasca atentie (chiar si negativa).

Ce poti face? Toti copiii trec prin faza de muscat sau de luat jucariile din mana altor copii. Ei exploreaza aceste comportamente si le testeaza. Iar noutatea ii atrage. Insa, este important sa raspunzi la aceste comportamente intr-un mod adecvat. Accepta si intelege nevoia de explorare, dar pune limite si explica celui mic consecintele faptelor sale.

 

Capcana de parenting #3. Faci asta special sa ma enervezi!

In acest moment, interpretezi fiecare gest al copilului directionat in mod intentionat impotriva ta. De exemplu: este vremea sa plecati la bunici si il rogi sa opreasca jocul. Copilul ignora rugamintea, iar tu ajungi sa ii reprosezi ca face acest lucru intentionat, sa intarziati, chiar daca stie cat este de important pentru tine etc.

Ideea este ca in momentul in care crezi ca cel mic face lucruri negative special sa te enerveze, reactia ta va fi cu foarte diferita si vei lua totul personal, ca un atac. Insa, cel mai probabil (99,99%), copilul nu urmeaza instructiunile tale pana la capat pentru ca: are o problema emotionala sau are o anxietate legata de plecarea de acasa si nu a dobandit mecanismele de a-si gestiona aceasta emotie. Sau, cel mai probabil, a gresit. Sunt zeci de motive serioase si plauzibile pentru care un copil are un altfel de comportament fata de cel dorit de tine.

Atunci cand crezi ca reactia lui este deliberata, sa “iti apese butoanele”, vei raspunde cu o emotie negativa si nu vei avea o reactie constructiva. Iar daca esti suparata pe copil iti va fi foarte greu sa apreciezi un comportament pozitiv.

Ce poti face? In primul rand, scoate cuvantul “manipulare” din vocabular, atunci cand te referi la copilul tau. Nu vei avea nimic de castigat din aceasta abordare a lucrurilor, iar relatia voastra va avea puternic de suferit daca tu te pozitionezi ca victima, iar copilului ii dai rolul de papusar. Atunci cand copilul nu se comporta cum trebuie, adu-ti aminte de faptul ca procesul de dezvoltare cognitiva se incheie abia la 24 de ani, nici macar la 18! Ceea ce inseamna ca nu are, inca, tot bagajul de instrumente de autoreglare. O criza de plans este mai putin un gest calculat (rational) decat o frustrare si un gest facut din disperare (din emotie).

Treci peste ideea ca este un comportament indreptat in directia ta si afla care este cauza lui. Apoi, invata copilul sa isi descopere propria harta a emotiilor, sa isi interpreteze starea si, apoi, sa aplice cele mai bune instrumente in situatia respectiva.

 

Motivul pentru care aproape toti parintii cad in aceasta capcana este legata de faptul ca este solicitata acea parte din noi responsabila de emotie si instinct, iar rationalul ajunge pe un loc secundar. De asemenea, pe fond de oboseala si de stres ai tendinta sa evidentiezi acele trasaturi cu care nu te mandresti foarte mult.

Insa, daca reusesti sa constientizezi aceste doua capcane, faptul ca sunt inevitabile dar si existenta unor solutii, sansele sa iesi cu bine din aceste situatii creste considerabil.


Primeste pe e-mail, o data pe saptamana, un articol exclusiv de parenting

Un mesaj de confirmare s-a trimis in Inbox. Daca esti pe Gmail, verifica si SPAM-ul