Nu exista o scoala a parintilor. Atunci cand aduci pe lume primul copil, devii mama si te straduiesti sa-l cresti si sa-l educi cum consideri ca este mai bine.

De cele mai multe ori, parintii se bazeaza pe educatia primita acasa (aplicand ce cred ca a functionat in cazul lor, evitand sa aplice ce nu le-a placut, iar uneori aplicand in mod involuntar si automat anumite solutii cunoscute din propria lor experienta, fara sa evalueze consecintele), pe sfaturile primite de la parinti, rude, nasi, prieteni etc., pe recomandarile citite in cartile scrise de specialistii in parenting si pe informatiile si experienta dobandite in cadrul cursurilor de parenting. Uneori, se bazeaza si pe intuitie. La al doilea copil, te bazezi deja si pe experienta de comunicare si educatie pe care ai avut-o cu primul copil.

Totusi, in tumultul vietii de parinte, mai ales cand ai atatea de facut si nu ai niciun ajutor, cine mai sta sa se gandeasca prea mult unde duc de fapt, pe termen lung, solutiile pe care le-au aflat si pe care le aplica?..

Uneori, stii foarte clar ca recomandarea unei alte persoane sa-ti lovesti copilul, usor, peste degete atunci cand face ceva nepermis nu este o idee buna. In alte situatii, insa, poate ca si tu ai momente cand te indoiesti de metodele de educatie pe care le aplici, mai ales daca ai un partener care nu rezoneaza cu ele.

Ajungi sa ai indoieli in privinta solutiilor pe care le aplici din cauza unor temeri. Dorind sa eviti un rezultat negativ pe termen lung, te intrebi daca faci bine ceea ce faci.

Vom vorbi in acest articol despre cateva dintre cele mai raspandite temeri ale parintilor, temeri care au dat nastere unor mituri, dupa cum o dovedesc cele mai recente teorii de parenting. Fiind bazate pe vechile metode de educatie, aceste mituri sunt alimentate intr-o mare masura de parintii nostri, generatia care a avut drept obiectiv sa creasca niste copii ascultatori, linistiti, care sa faca totul singuri cat mai devreme, care sa stie cine detine autoritatea ca sa nu ajunga cumva rasfatati.

„Comunicarea eficienta cu copiii acasa si la scoala”. Cu ce inlocuim greselile din limbajul nostru astfel incat copilul sa ne asculte

„Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor”. Cum sa cresti un copil sanatos emotional in lumea de astazi

Cele mai raspandite temeri ale parintilor. 8 mituri de educatie, demontate

Mitul nr. 1. Daca ii oferi copilului ceea de ce are nevoie, el va vrea si mai mult si, mai devreme sau mai tarziu, va deveni rasfatat, ti se va urca in cap si te va domina.

Un copil are nevoie, inainte de toate, de iubire, are nevoie sa se simta vazut si auzit de catre parintii lui. Din acest punct de vedere, nu poti sa-i oferi prea mult. Copilul, odata ce si-a umplut bateriile cu atentia si iubirea ta, va fi preocupat sa exploreze lumea, o activitate cu mult mai interesanta si captivanta decat cea de a cersi atentia parintelui.

Acordandu-i timp, atentie, iubire si ascultand ce are de spus copilul, ii validezi existenta, ii accepti trairile si emotiile si creezi un cadru in care cel mic se poate dezvolta sanatos din punct de vedere emotional.

Dimpotriva, din lipsa de timp, dar si din cauza ca nu constientizeaza importanta timpului de calitate petrecut cu copilul si nu isi pot gestiona propriile probleme emotionale, foarte multi parinti nu reusesc sa le acorde copiilor nici macar minimul necesar de iubire si atentie.

RECENZIE Cartea „Copilul invizibil” de Gaspar Gyorgy te ajuta sa te vindeci emotional si sa fii un parinte mai bun

Cum să petreci timp de calitate cu copilul tău

Si atunci copilul face ce stie el sa faca pentru a atrage atentia asupra sa: vorbeste tare, te trage de mana, plange, tipa, face actiuni despre care stie ca atrag atentia parintilor (se loveste, cade, se imbolnaveste etc.). In asemenea momente, multi parinti considera ca, daca „ar ceda” si i-ar acorda atentie copilului, el va deveni un rasfatat, caci va vrea tot mai multa atentie, pe ideea „Nu voi putea mereu sa stau cu el 24 de ore din 24, asa ca trebuie sa-l invat cat mai devreme sa stea fara mine”.

In realitate este exact invers: daca ii oferi copilului iubire, atentia si prezenta de care are nevoie, sufletul lui va fi incarcat cu suficienta iubire pentru a fi echilibrat si in momentele in care nu esti langa el. 

In ceea ce priveste jucariile si alte lucruri materiale pe care le cere copilul, aici exista o capcana. Parintii care au pe undeva un sentiment de vinovatie ca nu petrec suficient timp cu copilul sau ca nu se conecteaza suficient de bine cu copilul, simt nevoia sa se recompenseze prin cadouri materiale. Cand copilul intelege ca aceasta este forma prin care acest parinte isi manifesta iubirea, s-ar putea sa ceara sa primeasca mai multe cadouri. Este important de stiut si in acest caz ca nevoia reala nu este cea de cadouri, ci de iubirea parintelui, pe care copilul intelege ca o poate primi doar sub aceasta forma. Daca acelasi parinte si-ar face mai mult timp pentru a se juca si a sta de vorba cu copilul, daca s-ar conecta cu cel mic macar si pentru 15 minute pe zi, relatia lor s-ar schimba profund.

7 moduri simple de a petrece timp de calitate cu copilul dupa ce incepe scoala sau gradinita

Cum transformi un timp pierdut in timp de calitate cu copilul. Distractia de pe drum

Mitul nr. 2. Daca ii permiti copilului (in special daca e baiat) sa planga, va creste o persoana slaba.

De fiecare data cand Emanuel, care inca nu are 4 ani, plange pe strada sau in vreun magazin, se gaseste cineva care sa-i spuna lucruri de tipul: „Ce barbat esti tu daca plangi?” „Hai nu mai plange. Baietii mari nu plang”. De parca scopul momentului ar fi ca baietelul meu sa nu planga.

Cu siguranta, multi oameni percep plansul ca pe ceva negativ. Generatia parintilor nostri a fost invatata sa nu-si arate suferintele si, in general, sa-si reprime emotiile. Si, pentru ca barbatul este stalpul familiei, se considera ca este cu atat mai rusinos si nedemn ca un barbat sa planga, chiar daca acesta are doar 3 ani…

Pe de alta parte, studiile arata ca baieteii plang mai frecvent si ca sunt mai sensibili emotional decat fetitele. Iar asta nu-i impiedica, din punctul meu de vedere, sa devina la maturitate niste barbati puternici.

De ce trebuie să lași copilul să plângă

Un barbat puternic nu este cel care isi reprima emotiile, deoarece o persoana care pune capac peste o suferinta nu face decat sa prelungeasca acea suferinta pe termen nedeterminat. In plus, refuzand sa traiasca o emotie, persoana devine mai putin sensibila la a trai inclusiv emotiile pozitive. Un barbat puternic este cel care isi da voie sa fie el insusi, sa-si recunoasca emotiile, le accepta si gaseste solutii pentru a depasi situatia dificila care le-a generat.

Asa ca, daca iti doresti ca, atunci cand devine adult, copilul tau sa se ascunda de sine insusi, sa-si reprime emotiile si sa-si prelungeasca suferintele, spune-i sa nu planga.

Iar daca iti doresti sa cresti o persoana sanatoasa din punct de vedere emotional, creeaza un cadru sigur in care copilul sa isi poata exterioriza trairile, inclusiv sa planga atat cat are nevoie. Nu-l linisti. E suficient sa-l tii in brate sau doar sa fii alaturi de el si sa-i arati ca il intelegi si ca ii impartasesti si ii accepti emotiile. Dupa ce te asiguri ca te simte aproape, il poti intreba cum il poti ajuta sa se simta mai bine.

Copilul plange tare! Cea mai eficienta metoda de calmare este si cea mai simpla

Copilul plange, se smiorcaie cand doreste sa obtina ceva? Iata ce poti face pentru a preveni astfel de comportamente 

Mitul nr. 3. Ca sa eviti lacrimile de despartire de la gradinita, trebuie sa pleci in timp ce copilul e captivat de o activitate, fara sa-ti iei ramas bun.

Acesta este primul lucru pe care directoarea gradinitei pe care o frecventeaza Emanuel il spune parintilor care isi aduc copiii acolo: Nu plecati fara sa va luati ramas bun, chiar daca reactia copilului nu este una tocmai placuta. Nu mintim si nu pacalim copilul, chiar daca pare sa fie mai usor pentru toata lumea.

Unii parinti aleg aceasta modalitate de despartire dimineata crezand ca este mai simplu si dorind sa evite plansetele. Ce se intampla, insa, cand parintele pleaca pe furis sau il pacaleste pe micut spunandu-i ca iese pentru cateva minute si nu se mai intoarce? La un moment dat, copilul isi da seama ca parintele a plecat si nu mai revine, chiar daca nu si-a luat ramas bun. Copilul isi da seama ca a fost pacalit de parinte.

Sunt doua consecinte negative profunde ale acestui lucru. Prima este ca cel mic invata ca nu poate avea incredere in parinte, ca parintele nu este un mediu sigur si ca il poate parasi oricand fara sa-l anunte.

Trucul care m-a salvat cand copilul plangea in fiecare dimineata la gradinita

Acomodarea copilului la gradinita si la scoala. 18 + 1 sfaturi foarte bune pentru prima luna

16 greseli ale parintilor care impiedica adaptarea copilului la gradinita 

A doua consecinta negativa este ca parintele, prin propriul exemplu, il invata pe copil sa minta. Mai tarziu, cand copilul incepe si el sa spuna minciuni, parintelui nu ii place si se declara nedumerit de unde a invatat cel mic acest lucru.

Solutia este sa-ti iei ramas bun de la copil inainte sa pleci, indiferent cat de dureros este momentul. Cel putin ii oferi copilului prilejul sa-si asume despartirea de tine. Si, daca mediul in care il lasi este prietenos, in scurt timp se va linisti.

Vezi, pe pagina urmatoare a articolului, celelalte 5 mituri de educatie, printre care faptul ca parintele trebuie sa fie autoritar si ca cel mic trebuie invatat de mic sa imparta si sa spuna „multumesc”.