Ce iti doresti de la relatia cu copilul tau? Probabil, tot ce este mai bun si mai frumos. Inca de cand era micut aveai o imagine idilica a relatiei voastre. Erai sigura de faptul ca tu nu vei face greselile pe care le vedeai la alti parinti. “Copilul meu nu va fi asa” – iti spuneai. Cumva, prezentul este departe de imaginea de atunci. Ce se intampla? Cine pune piedica intre visul oricarui parinte – de a avea o relatie minunata cu copilul – si realitate?

Poate ai aflat deja, dar nu copilul este problema. Comportamentul despre care spui ca nu iti place, gesturile si iesirile sale, agresivitatea, incapatanarea, imposibilitatea de a-l face sa te asculte pornesc de la tine. Niciun parinte nu vrea sa afle ca greseste in educatia copilului sau. Insa, constientizand anumite reactii si atitudini ale tale vei putea schimba ceva in bine.

1. Ne asteptam de la copii sa faca diferite lucruri inainte sa fie pregatiti

Cerem unui copil de 11 luni sa stea linistit, ori sa fie cuminte. Aceste notiuni sunt abstracte pentru un copil mic. Iar “cumintenia” este o notiune pe care nici copiii de 5-6 ani nu o pot defini cu exactitate. Copilul nu asculta ceea ce i se spune, dar nu pentru ca este “obraznic”, “incapatanat”, ori “neascultator”. Ci pentru ca nu intelege ceea ce i se cere. Parintele este dezamagit, se enerveaza, ridica tonul. Fara sa stie adevaratul motiv, parintele continua cu aceste rugaminti. Ironic este ca, prin acest comportament, parintele isi incurajeaza, de fapt, copilul sa repete un esec. Nu putem cere copiilor sa faca anumite lucruri mai devreme decat capacitatea lor de intelegere. Si, chiar daca vorbim despre copii mai mari – prescolari sau scolari – despre care se crede ca “ar trebui sa stie”, daca parintele nu isi face timp sa-i si explice copilului, acesta va continua sa nu asculte rugamintea pentru ca nu stie sa decodifice mesajul transmis de adult.

Greseli pe care parintii le fac zilnic si solutii concrete pentru a le evita

12 lectii pe care le putem invata de la copiii nostri

2. Ne suparam atunci cand copilul nu se comporta asa cum am vrea

Asteptam de la copilul sa fie cuminte sa “Nu” faca x, y, z, w, q … Un copil de 1 an va avea nevoie sa ii repeti de zeci de ori sa nu puna mana la priza. Un copil de doi ani nu va sta linistit. Un copil de trei ani va avea o placere nebuna sa faca galagie cu orice va prinde in mana. Si, asa cum un copil de doi ani nu se va comporta ca unul de 5 ani, la fel nu poti cere unui copil de 5 ani sa se comporte ca unul de 10 ani. Sa te astepti la mai mult de la copilul tau este lipsit de realism. Sa nu accepti nivelul de dezvoltare al copilului si capacitatea de intelegere pe care o are in acel moment inseamna sa nu accepti faptul ca si copilul are limite. Rezultatul este frustrare si nervozitate din partea ta. Reactii pe care sigur le vei transmite si copilului, amplificand si mai mult situatia.

3. Nu avem incredere in motivul pentru care copilul face un anume lucru

Imi amintesc si acum un episod atat de mic, din care, insa, am invatat aceasta lectie. Pregateam masa de seara, eram obosita, imi era si foame. Baietelul avea, pe atunci, putin peste doi ani. Deschide sertarul unde stia ca sunt tacamurile si incepe sa aleaga. Primul gand a fost “oh, trebuie sa strang apoi dezordinea pe care o va face. Nu mai am energie. Il intrerup”. M-am abtinut. Si bine am facut. Baietelul meu nu voia sa scoata tacamurile si sa se joace cu ele. Voia sa puna masa si a reusit (mai putin cutitele, cu care stia/stie ca nu are voie). Si-a ales o lingurita, mie mi-a pus o furculita. “Mama, te ajut”.

De asemenea, copilul are diferite reactii pe care parintii le catalogheaza drept “obraznice”. Insa, ce se ascunde, de fapt, in spatele comportamentului? Ce a declansat starea? Poate oboseala, foamea, agitatia din jur, o durere, o emotie pe care nu o poate comunica, rusinea?

16 lucruri pe care nu le stiai despre copilul tau

Cele mai frecvente 10 greseli de educatie a baietilor

4. Nu lasam copiii sa fie copii

Un copil sanatos este galagios, agitat, se joace, cere, te cere langa el. Cu toate astea, asteptam de la copii sa fie ca adulti in miniatura: calmi, linistiti, cu ore tarzii de trezire, sa citeasca in liniste o carte, sa se joace in liniste, sa se joace singur, sa manance frumos si tot, sa fie punctual, sa nu faca mofturi, sa nu faca nazuri.

5. Cerem fara sa oferim

“Uita-te la mine cand iti vorbesc!” spun parintii copilului. Dar parintele nu crede ca greseste atunci cand copilul ii vorbeste, iar el este atent la telefon (scrie un e-mail, un mesaj, citeste un articol, sta pe Facebook.) Cerem de la copil sa faca liniste, sa doarma fara sa se trezeasca noaptea, sa fie ascultator. Avem asteptari de la copil sa ne respecte nevoile, sa se adapteze programului nostru, felului nostru de a fi. Uitam, insa, ca el este o persoana cu propria personalitate, cu propriile sale nevoi.

30 de activitati Montessori pentru copii

6. Criticam orice greseala a copilului

Greseala este modul natural prin care copilul invata. El invata incercand, experimentand. Uneori reuseste, alteori nu. Insa, chiar si atunci cand greseste, pentru copil este un moment de invatare. In acelasi timp, experienta de viata a copilului este, logic, inferioara celei a parintilor. Cu toate acestea, reactionam negativ si criticam orice eroare a copilului, orice abatere de la regula, orice comportament nepotrivit. Nu are logica sa stim ca e normal pentru un copil sa greseasca, dar sa nu acceptam greseala atunci cand ea s-a produs. Copilul nu are cum sa fie perfect. Asa cum, de altfel, nici parintii nu sunt perfecti. Si nici nu ar trebui. Eroarea este umana, greseala este o oportunitate de invatare atat pentru copil, cat si pentru adult.

7. Nu suntem constienti de puterea cuvantului negativ asupra copilului

Nu ne batem copiii, dar ne folosim de cuvinte dure pentru a-i lasa sa stie cat de mult au gresit si cat de dezamagiti suntem de ei. Santajul, rusinea, invinovatirea au un impact emotional foarte mare asupra copilului si il vor influenta negativ atat in prezent, cat si pe viitor. Aceasta atitudinea a parintelui este cea care, de fapt, sta la baza tuturor problemelor de comportament ale adolescentilor.

8. Uitam ce impact enorm au cuvintele calme, pline de iubire

O atitudine plina de iubire va face diferenta intre o relatie reusita cu copilul tau sau una plina de probleme – acum si pana la final. Atunci cand un copil a gresit nu trebuie sa ne oprim din a-i arata iubire. Atunci cand nu face asa cum ne-am dori noi, nu trebuie sa aratam dezamagire. Critica, reprosurile, tonul ridicat, santajul emotional, presiunea – acestea nu pot coexista alaturi de educatia bazata pe respect, calm, iubire si acceptare. Copilul are nevoie sa se simta iubit, acceptat, in siguranta, are nevoie de afectiune, atingere si vorba calde. Mai ales atunci cand este o problema. Tu de ce ai nevoie atunci cand traversezi o perioada grea? De repros, critica si abuz emotional sau de incurajari si de o persoana care sa iti dea incredere, sa te accepte si sa fie langa tine?

5 hoti de iubire. Greseli zilnice din limbajul parintilor ce saboteaza relatia cu copilul

10 lucruri mici pe care sa le faci zilnic pentru a avea un copil fericit

9. Uitam cum comportamentul nostru este cel care modeleaza copilul

Primul exemplu pentru copil este parintele. Tot ceea ce spunem si facem astazi cu copilul se va vedea peste cativa ani. Un parinte care loveste copilul va lovi, la randul sau, alti copii. Intr-o casa in care parintii vorbesc tare, tipa si striga unii la altii, copilul va adopta acelasi comportament. Un parinte care vorbeste cu copilul in timp ce butoneaza si telefonul va primi aceeasi atentie de la copil, atunci cand va fi adolescent. Un parinte care nu are rabdare cu copilul nu va primi de la copil intelegere.

Parintele trebuie sa raspunda la probleme cu calm, sa gaseasca solutii si sa actioneze cu rabdare. In acest fel ii da copilului un exemplu despre cum sa se comporte intr-o situatie tensionata, cum sa gaseasca solutii, cum sa nu reactioneze. Din intamplarile zilnice se transmit valorile si pe reactiile zilnice se construieste relatia dintre parinte si copil.