Acest articol este un Guest Post.


Ce vrei sa te faci cand vei fi mare?
Profesor.
De ce?
Pentru ca in felul acesta pot face ca oamenii sa fie asa cum eu nu voi putea niciodata. Pentru ca doar asa voi putea sa-mi depasesc limitele. Pentru ca doar formandu-i pe altii voi reusi sa ma formez, de fapt, pe mine.

In conturarea unui inceput literar: Camil Petrescu spunea, in tineretile sale, „eu nu pot scrie onest decat la persoana I”. Adaptand cuvintele romancierului, „eu nu pot evolua onest decat la persoana a III-a”.

Ca profesor, am vazut singura cale prin care pot ajunge la nivelul de intelepciune pe care mi-am dorit mereu sa-l ating. Da, de acord: sunt profesor, deci trebuie ca elevii mei sa stie ce inseamna substantivul, care sunt subordonatele dintr-o fraza sau cum sa interpreteze o poezie, dar oare asta inseamna tot? Nu, nu cred sau… refuz să cred acest lucru!

Meseria aceasta, fara doar si poate, este o meserie pe care nu ai voie sa o practici decat daca esti plin de iubire, decat daca adori sa daruiesti tot ce ai doar ca sa il vezi ca zambeste pe copilul care isi pune toata increderea in tine. Toate sperantele unui copil stau in puterea de daruire a profesorului care il pregateste pentru viata. Il invata nu numai gramatica sau literatura, ci cum sa gandeasca, cum sa se comporte, cum sa devina un om deplin.

Din armonia acestor ganduri se naste ideea ca a fi profesor nu inseamna a sta in spatele catedrei, ci printre elevi. Mai mult, inseamna sa-i iubesti si sa le oferi aceeasi afectiune pe care o impartasesti copilului tau, pentru ca, da, cred din toata inima: profesorul este ca un parinte pentru elevii sai. In anii sai de formare, copilul nu se desprinde total din „pantecele” mamei. Astfel de medii care ii ofera ocrotire sunt familia si scoala. De aceea, eu, ca profesor, ma simt enorm de norocoasa sa am atat de multi copii si ii privesc pe toti ca pe o binecuvantare, exact asa cum o mama se uita la copiii ei.

Meditand asupra drumului pe care mi l-am ales, am ajuns in fata unei alte convingeri: profesorul este ca un gradinar. Da, gradinar am spus! De cele mai multe ori, copiii sunt sceptici in fata noutatii. Nu sunt foarte atrasi de ideea cum ca „profesorul este prietenul meu cel mai bun”, insa, treptat, am observat cum acestia isi deschid sufletele in fata mea… asa cum o floare isi deschide bobocul la sosirea primaverii. Totul depinde insa de gradinar, nu-i asa?

Primordial este felul in care acesta a avut grija ca florile sale sa se dezvolte armonios si sa ajunga niste flori minunate. Asta imi doresc si eu de la copiii mei: sa infloreasca sub atingerea ploii mele de dragoste. Sa fii profesor inseamna sa stii sa iubesti!


logo 2Articolul este semnat de Lucia Stanciu, profesoara de Limba Romana la Centrul de Meditatii si Dezvoltare Personala din Bucuresti. Profesorii centrului ofera sedinte de meditatii elevilor care au examenul de BAC, Evaluare Natională, Olimpiade, dar si celor care vor sa recupereze materia.

La Centrul de Meditatii elevii invata de placere, cu maxima eficienta si au rezultate intr-un timp foarte scurt.

Site: centruldemeditatii.ro
Tel: 0744 501 918
E-mail: contact@centruldemeditatii.ro