L. a inceput, de saptamana trecuta, gradinita. O grupa mica linistita, cu educatoare calde, cu un mediu imbietor si colorat. Ma pregatisem emotional pentru o prima saptamana cu lacrimi, plans de neconsolat, poate chiar iesit din clasa si, teama cea mare, sa refuze sa mai plece de acasa dimineata.

Doar ca, lui i-a placut din prima zi. Iar planul meu initial de “azi stam o ora, maine doua, poimaine trei ore” s-a dat peste cap. A ramas singur in clasa (eu pe holuri), s-a jucat, a mancat de pranz, ba chiar a stat si in patut. Nu a dormit, dar a petrecut jumatate de ora in liniste, fara a-si deranja colegii. Apoi, ne-am intors acasa.

A urmat ziua a doua. Matinali fara probleme, am ajuns la timp pentru micul dejun, apoi a stat si a stat si a tot stat ca a adormit. L-am luat acasa imediat ce s-a trezit.

“Mami, ti-a placut la gradinita?”
“Da, mai vreau! Mai vreau!” – mi-a zis si miercuri si joi si vineri.

Toata lumea s-a mirat, educatoarele surprinse si ele de cat de repede a acceptat mediul, copiii si pe ele. Doamna directoare, dupa 9 ani de experienta si dupa sute de copii de grupa mica ce i-au trecut pe sub ochi, ma tinea cu picioarele pe pamant. “Stati, ca nu am trecut inca de greu.”

Stiam si eu. Teoria spune ca acomodarea copilului la gradinita dureaza o luna. Si chiar am scris despre asta in toamna anului trecut. Dar nu puteam sa nu ma bucur vazandu-l cat de usor ii este. Ajunsese sa imi spuna “Bine, mami! Poti sa pleci la serviciu acum!”.

“Sunt o norocoasa!” – imi ziceam in gand saptamana trecuta!

Apoi, a inceput o noua saptamana. Luni am mers linistiti. De marti, probabil ca a dedus ca aceasta ii este rutina. Si a inceput sa nu-i mai convina.

Miercuri s-a trezit cu gandul ca el nu merge la gradinita. Cumva, a ajuns acolo, dar cand l-am luat era vizibil tristut.

Dar, astazi, s-a adeverit cea mai mare teama a mea la care aveam putine solutii: “Ce fac daca refuza sa plece din casa?”

Norocul nostru a fost ca ieri, L. a plecat cu o bluza a unui alt coleg. Iar acesta a fost pretextul pentru a iesi din casa: ducem haina inapoi. Nici asa, cu acest argument serios chiar si in ochii lui, lucrurile nu au fost usoare. Deloc.

Ii place la gradinita. Imediat cum am plecat am aflat ca s-a linistit. Este doar dor. Si mi-a spus-o si el pe drum. “Mi se face dor de tine, mami!”

Ce argumente si solutii sa mai ai la dor?

Imediat cum am ajuns acasa am cautat alte idei, pe langa cele 19 recomandari din acest articol, care sa imi vina in ajutor. Sper sa te inspire si pe tine!

  1. O poza cu tine, pe care sa i-o pui in ghiozdanel. Eu am scos, deja, una si voi incerca de maine. Astfel, cand i se face dor, sa aiba ceva la indemana.
  2. O esarfa a ta, pe care ai purtat-o in drum spre gradinita.
  3. Jucaria preferata, de confort.
  4. Reasigurarile continue, evitand cuvinte cu incarcatura grea “nu”, “tu ramai”, “mama pleaca”, astfel: “Cand esti la gradinita, mama este mereu in inima ta, iar eu te port mereu in inima mea”. “Cand ti se face dor de mami, pui manuta la inima si ma simti aproape”.
  5. Proiectia in viitorul apropiat. Un plan sau o activitate interesanta imediat dupa ce il iei de la gradinita (iesire in parc, vizita bunicilor etc.).
  6. Sa-i arati ca tu te simti in siguranta si iti place acel mediu.
  7. Sa ajungi putin mai devreme, cand nu sunt foarte multi copii, cand nu este agitatie si puteti explora in liniste clasa, iti poate arata jucariile preferate.

Stiu ca are nevoie sa asimileze toate aceste emotii si noutatea. In acelasi timp, imi imaginez ca, uneori, se simte stingher intr-o clasa in care copiii se cunosc deja si, chiar daca au 3-4 ani, au dezvoltat mici prietenii. Nu ii este usor sa se simta exclus, asa cum nici mie nu mi-a fost usor atunci cand am inceput un job nou. Anxietatea legata de separare nu se incheie la grupa mica, ci o ducem cu noi o viata intreaga.

De aceea, am lasat la final cel mai bun sfat: foarte multa rabdare, intelegere fata de sentimentele sale si grijile legate de serviciu raman intr-un sertar bine inchis, pana in momentul in care am iesit pe poarta gradinitei.

Succes tuturor parintilor ai caror copii merg la gradinita si trec prin dificilul proces de acomodare.