Zilele trecute a fost perioada de inscriere la maratonul nostru bianual, “Un parinte bun, un copil fericit”. Una dintre mamicile cu care am vorbit ne-a intrebat daca maratonul este si pentru tatici.

“- Bineinteles ca se adreseaza si taticilor si chiar avem tatici inscrisi la….

-Nu! Eu ma refeream daca este si pentru tatici, in sensul ca la noi taticul este al treilea copil

Imediat mi-am adus aminte de un moment in care si eu am avut senzatia ca, uneori, Luca il percepea pe tatal sau ca pe un frate mai mare.

Astfel, ori de cate ori intre cei doi se intamplau situatii tensionate, ori copilul nu il asculta, eu eram chemata pentru a rezolva situatia.

– Mami, tati nu ma lasa cu …

Iar din partea cealalta:

 Mami, Luca nu vrea sa…..

Nu simteam deloc placere in acele situatii, din doua motive:

Primul motiv: de fiecare data cand se intamplau aceste situatii eu nu eram in camera. Si, fie lucram la calculator, fie “lucram” prin casa. Si trebuia sa intrerup ceea ce faceam si sa-i “impac”.

Iar al doilea, sentimentul ca eu trebuie sa fiu mereu mama-mediator pentru amandoi.

Pe de alta parte, in momentele in care eu si Luca nu ne aflam pe aceeasi lungime de unda, nu tineam minte sa fi apelat la altcineva pentru mediere. Cumva, situatia ramanea doar intre noi doi si ajungem noi la o intelegere in cele din urma. Si de obicei se intampla cand trebuia sa fiu multitasking, intre pregatitul cinei, stransul rufelor uscate si, eventual, un e-mail la care scriam de jumatate de ora cele trei paragrafe.

Simteam o nemultumire de fiecare data cand cei doi ma chemau sa le rezolv problema. Si nu a fost greu sa identific si cauza: pentru ca eu petreceam cea mai mare parte a timpului cu Luca, cumva fusesem investita cu autoritate din partea amandurora sa fiu la mijloc si cea care rezolva situatia.

Iar din discutiile cu multe mamici am dedus aceasta problema, unde taticul este, in multe situatii, ca un al doilea sau un al treilea copil in casa.

Am avut nevoie de multe saptamani din momentul in care am realizat ca este o problema pentru mine si pana cand am gasit o rezolvare.

Cum am inceput sa rezolv problema.

Primul pas a fost sa-mi exprim nemultumirea fata de cum gestionau ei situatia. Efectul? Zero.

Al doilea pas, pe care l-am constientizat mult mai tarziu, a fost sa expun problema concret. Astfel, am realizat ca taticul lui Luca, fiind plecat foarte mult, avea la dispozitie “timpul de joaca”, interactiunea lipsita de evenimente neplacute. Doar putina oboseala si smiorcaiala din cauza ei, dar nu alte lucruri mai “grele” Eu, insa, eram prezenta in toate momentele, de la cele mai fericite, la cele mai nefericite.

De ce sunt mamicile romance printre cele mai bune din lume

6 obiceiuri ale parintilor care inrautatesc comportamentul copilului si cum sa le eviti

RECENZIE. “100 de activitati cu tata. Pentru a crea momente de tandrete”. O recomandam sau nu?

Si nu m-am oprit aici. Am verbalizat exact ceea ce vedeam: ca Luca il percepea mai mult ca pe un partener foarte bun de joaca, un fel de “frate mai mare”. Baiatul asculta si de tatic. Iar eu am noroc sa am cel mai bun partener pentru mine si tatic pentru baietelul nostru. Iar taticul are principii sanatoase de parenting si chiar nu prea am ce sa-i reprosez. Doar ca partea mai grea a jobului de parinte – aplanarea conflictelor, rezolvarea situatiilor tensionate, medierea – imi reveneau mai mult mie.

In momentul in care i-am spus taticului faptul ca si el trebuie sa nu ma mai perceapa ca mediatorul si persoana din casa responsabila sa rezolve totul, punctandu-i direct faptul ca Luca il percepe ca pe un frate mai mare, totul s-a schimbat. Din acel moment, rare au fost situatiile in care primul lui instinct a fost sa vina la mine.

In acelasi timp, si eu am contribuit prin faptul ca, atunci cand intre cei doi erau mici conflicte, iar Luca venea la mine pentru rezolvare, il indemnam sa rezolve direct cu tati. Mergeam impreuna, daca nu dorea singur, insa, rezolvarea le apartinea amandurora.

Trei greseli frecvente pe care taticii le fac cu copiii mici

Trei motive pentru care taticii trebuie sa citeasca povesti copiilor. VEZI cele mai bune carti pentru tatici

Psihologul Gaspar Gyorgy: „Daca parintii nu se conecteaza cu copilul, acesta se apropie de prietenii electronici”. O metoda simpla de conectare rapida cu copilul

Tati nu a realizat pozitia pe care se afla si faptul ca aceasta il impedica sa rezolve doar el cu Luca situatia. Din momentul in care atitudinea lui s-a schimbat, si Luca l-a perceput altfel si rareori a mai venit la mine direct. Atunci cand il lovea pe tati tare, ori stia ca a facut o prostioara majora.

Iar eu am realizat ca degeaba ma complac intr-o situatie, ma plang de ea, dar nu fac un pas constructiv sa o rezolv. Intr-adevar, ma plangeam de situatie, insa, critica si victimizarea nu sunt pasi constructivi. Am observat, am cautat motivul real pentru situatia in care ne aflam toti trei, iar apoi, cand am depistat ceea ce nu mergea, am putut gasi o situatie adecvata. Este strategia pe care ti-o recomand si tie!

La tine in familie au fost situatii in care taticul sa fie ca un frate mai mare, iar tie sa nu iti convina? Mi-ar face mare placere sa imi spui cum ai gestionat situatia :)