Acest articol este un Guest Post.

Acest articol este de fapt o poveste. Nu, e o povestire a unui caz real pe care l-am vazut multiplicat de sute de ori.

Stabilisem o prima intalnire cu parintii lui Eduard si cu acesta. Urma sa inceapa meditatii la romana si matematica la Centrul meditatii. Eduard este in clasa a cincea si se pare ca aceste doua materii ii pun probleme.

Incep discutia, imi dau seama ca am de a face cu un baiat istet, cu potential. Pe parcurs ajungem la punctul in care vreau sa aflu cum isi petrece timpul liber. Moment in care ambii parinti sar ca arsi de pe scaun si spun tare si raspicat: ”Jocuri!!!”.

Cate ore pe zi? 5, 8, vine raspunsul lui Eduard. Nu ma mai socheaza de mult acest raspuns. Din nou parintii incep pledoaria: ”Nu stim ce sa ne mai facem, doamna! Nu reusim deloc sa-l facem sa se joace mai putin!”.

Acesta este momentul in care intervin in stilul direct care ma caraterizeaza si ii intreb pe parinti?
– Cati ani aveti?
Raspunsul e peste 30 la ambii.
– Eduard citi ani are?
– 11.
– Cine e adultul in familia asta?
– Cine a cumparat jocurile?

Acum e timpul sa sesizez mici umbre in privirile parintilor nepregatiti sa fie ei certati, nu copilul. Aflu, evident, ca ora de culcare e dupa 12 noaptea pentru ca Eduard se joaca la calculator, ca ora de tezire e a doua zi pe la 11. Ca astfel tocmai s-a dus timpul de odihna cel mai bun si timpul de invatatura cel mai bun. Ca, in aceste situatii, n-are rost sa ne mai miram de rezultatele scolare.

Am aflat de asemenea, cat de tare il afecteaza lipsa tatalui frecvent plecat cu treburi. Si, n-ati uitat sper ca invatatura trece mai intai prin suflet si dupa aceea prin cap.

Stabilim impreuna niste masuri obligatorii de luat inainte de orice meditatie, stabilim orarul si ramane sa ne vedem la meditatii la matematica. Are loc prima sedinta de testare in care descoperim goluri serioase. Profesoara explica primele lucruri, da tema, urmand sa se revada saptamana urmatoare.

Doar ca, saptamana urmatoare ajung mai devreme cu 10 minute, timp in care stau cu mama si elevul si observ urmatoarele:

Mama deschide ghiozdanul, scoate penarul, cartea, caietul, le aseaza pe masa, incepe sa dezbrace copilul caruia ii atarnau mainile inert pe linga corp semn ca aceasta era practica obisnuita si, luand manualul ma roaga sa vin sa-mi arate ce tema are Eduard si ce nu a stiut sa faca.
– Sa-mi arate el, spun eu.
– Pai nu stie.
– Cum nu stie, nu-s temele lui?
– Ba da, sunt, dar el nu are grija de nimic, eu am grija. Si l-as fi ajutat eu la tema dar NU STIU SA I-O FAC!

Reactia mea in acel moment a fost sa spun:
– Nu vom avea o colaborare pe termen lung!
– De ce?
– Pentru ca Eduard nu va inregistra niciun progres daca dvs. faceti totul in locul lui, inclusiv temele. Pentru ca responsabilitatea fata de invatatura se dezvolta odata cu responsabilitatea de a-si strange singur farfuria, de a-si face patul, de a se imbraca si dezbraca singur etc.

S-a infuriat de-a dreptul mama lui Eduard pe mine. Si, e cinstit sa recunosc ca si eu pe ea. Pentru ca fiecare copil ce intra in Centrul de meditatii devine responsabilitatea mea si pentru ca sunt cazuri in care nu pot sa-i ajut cu nimic, pentru ca nu pot sa trec de greselile majore pe care le fac parintii din prea multa dragoste pentru copiii lor. Si atunci, pentru a nu fi partasa la distrugerea lui, incetez colaborarea.

Daca nu intelegem, ca parinti, ca datoria noastra e sa indrumam, nu sa facem in locul lor, ca un copil de 11 ani (si chiar mai mic) trebuie sa se spele singur, sa-si faca ordine in camera, sa-si faca ghiozdanul singur, sa-si faca temele singur, sa se imbrace si dezbrace singur etc.

Facand toate astea, ii cultivi, draga parinte, un handicap sever. Daca un copil care se naste cu o mana stramba se staduieste sa o foloseasca, tu te straduiesti sa-i strambi mana copilului tau care s-a nascut sanatos.

Ati auzit de iubiri toxice intre adulti? Cand ea/el, trebuia sa aiba acordul celuilalt si sa respire? Cand o iubire din asta, prea mare, s-a transformat in crima?

Atunci sunteti constienti ca prea multa iubire sau, mai corect, o iubire de proasta calitate face mai mult rau decat bine.

Nu mai suntem pe vremea parintilor nostri. Putem invata! Ne putem informa! Putem apela la specialisti!
Sa crestem copii nu e greu pentru ca-s scumpe hainele si tehnologia de ultima ora. E greu pentru ca trebuie sa fim dispusi la mai mult decat a face cumparaturi pentru copiii nostri.

S-ar putea sa nu va fi picat bine articolul. S-ar putea sa fie cam ca atunci cand, mergand cu copilul la medic ca e bolnav si cu mult peste greutate, sa nu va convina cand va spune ca mancatul periodic la McDonald’s omoara, nu hraneste. Datoria noastra e sa va indrumam, dar, asa cum spun mereu, copiii sunt ai dumneavoastra si vi-i cresteti asa cum decideti.


 

violeta nita centrul de meditatiiSunt Violeta Nita, manager general Centrul de Meditatii si Dezvoltare Personala din Bucuresti. Centrul, deschis cu fonduri europene, functioneaza din septembrie 2013 si se adreseaza atat elevilor care au nevoie de sprijin pentru a recupera materia scolara neinteleasa, de a se pregati pentru examene, dar si adultilor care au iesit de pe bancile scolii si care vor sa promoveze examenul de bacalaureat. Am deschis Centrul de Meditatii si Dezvoltare Personala pentru ca vreau sa ajut tinerii si sa contribui la dezvoltarea lor ca oameni.
Site: centruldemeditatii.ro


Aboneaza-te GRATUIT

si primesti articole exclusive, solutii eficiente si reduceri la toate cursurile si produsele noastre!

Nu iti trimitem SPAM-uri si avem mare grija de adresa ta. Te poti dezabona oricand. Powered by ConvertKit