Luca a inceput diversificarea acum trei ani, la inceput de mai, cu cateva zile inainte de atinge pragul celor 6 luni. Pentru mine, diversificarea mi-a luat vreo 3-4 saptamani de pregatire si documentare temeinica. Trebuia sa aflu exact cum sa incep diversificarea, cu ce alimente si in ce cantitate, la ce ora, ce fel de babetele sa iau, ce fel de scaun de masa e mai bun. Aveam numeroase intrebari si asteptam cu mare emotie sa atingem si aceasta etapa.

Am cumparat scaunul de masa, babetele de toate tipurile, lingurite si toate celelalte accesorii. In multe dintre aceste lucruri am fost inspirata si, recunosc, unele se afla si acum prin bucatarie.

Scaunul de masa l-am folosit pana cand a implinit trei ani. Dupa aceea a preferat pe scaunele noastre de la masa.

Babetelele folosite cu mare drag si spor au fost cele impermeabile, precum si aceasta turcoaz, dintr-un cauciuc (sau poate silicon) moale. Iar in prima toamna si iarna am folosit si babetica – bluzita ce, practic, il imbraca de tot. Nu mi-au fost de ajutor acele babetele din plastic.

luca diversificare

Luca, la 10 zile dupa inceperea diversificarii

Astfel, pe 4 mai 2013 am inceput cu emotii diversificarea. L-am purtat, cu rabdare si emotie prin diferite alimente, fara sa ma grabesc.

L-am incurajat sa exploreze singur, cu manutele, legumele si fructele, branzica de casa, iaurtul si oul.

Mancand cu mana a invatat despre texturi, gusturi, dexteritate si mobilitate fina.

Dupa ani intregi de mancat pe fuga, sa-l observ pe L. cum degusta si exploreaza, atent si curios, fiecare lingurita sau gurita de mancare mi-a oferit, dupa o perioada lunga, ocazia sa ma bucur si eu, relaxata, de statul la masa.

Singura mea teama era legata de siguranta lui. Oare va sti sa manance astfel incat sa nu se inece? Si ce voi face daca se va ineca? Tocmai de aceea, am urmarit numeroase clipuri de resuscitare pentru bebelusi. Aceste clipuri sunt de folos din momentul in care bebe incepe diversificarea.

Copilul se poate ineca oricand, la orice varsta, astfel ca este util sa ai macar cunostinte minime, cat sa acorzi primul ajutor rapid, fara sa intri in panica.

Am stiut ca nu voi insista ca el sa manance un aliment sau o cantitate anume si bine am facut. Nu m-am stresat nici atunci si nu o fac nici acum daca nu mananca tot. Am incredere in el ca stie exact ce cantitate ii este necesara.

Filosofia mea este ca mancam pentru a trai si nu traim pentru a manca. Tocmai de aceea, la noi in casa NU trebuie sa mananci tot din farfurie sau alimente care nu iti plac (deloc sau poate doar in acea zi).

Ca toate lucrurile pe care copilul le observa la cei din jur, ori le face singur, mancatul trebuie sa fie educational, amuzant si distractiv. Nu rezolv nimic fortand copilul sa manance. Merita, oare, doua lingurite de mancare in plus daca cel mic plange pana cand le da afara? Ori daca incepe sa priveasca ora de masa ca pe un moment in care este fortat, inhibat si parintele este surd la vointa lui?

Toleranta, rabdarea si increderea trebuie continuate si mai tarziu, cand copilul este suficient de macare cat sa foloseasca singur tacamurile, ori sa gateasca alaturi de tine!

Galustele mele din supa au inceput sa iasa pufoase abia dupa ce am inceput sa le fac impreuna cu Luca. Am ceva de amestecat, el este mereu prezent. Am inceput sa facem impreuna mici gustarele (ca briosa cu broccoli), in speranta ca il voi face sa manance broccoli. Am incercat, nu am reusit, dar ne distram de fiecare data cand gatim impreuna.

Si bucataria mea nu va fi niciodata impecabila. Dar este mai frumos sa am o bucatarie vesela decat una ce nu cunoaste firimituri, ordine, rasete si urme de aluat pe pereti.

Eu nu gatesc curat. Intra peste mine in bucatarie in timp ce pregatesc ceva mai (complicat pentru mine) si te vei speria. Asa ca, de ce sa-l cert pentru ca a dat jumatate de umplutura pe el sau pe langa bol?

Si ii place atat de mult sa ajute!
Si imi place si mie atat de mult sa ma las ajutata de el! Asezand capacele de la mic la mare, cratite, oale si tavi a invatat, jucandu-se in bucatarie, despre marimi si forme.

Si-mi mai place la nebunie sa vad mana asta de om cum amesteca serios, cu lingura de lemn, in bol, atent sa nu dea pe margine!

Nu ii place sa se murdareasca pe maini si este destul de ordonat (as putea invata si eu de la el). Astfel ca daune mari in bucatarie (mai mari decat cele pe care le fac eu) nu sunt.

luca la masa 2Iar lui ii place la nebunie sa fie implicat, sa ajute, sa realizeze si sa vada un rezultat “serios” iesit din manutele lui: umple singur formele de briose, da singur forma la biscuitii pe care ii facem amandoi rapid, adora sa sparga oua (si sa ma lase pe mine sa culeg cojile).

Ii place sa puna masa singur. De fapt, asa am inceput sa-l implic la bucatarie: sa puna singur servetelele, tacamurile si farfuriile.

Mi-a fost teama ca va sparge farfuriile. Apoi mi-a fost teama cand a inceput sa puna si cutitele. Toate farfuriile sunt intacte, zero incidente cu furculitele si tacamurile.

“Mama, am incredere in tine” – m-a uimit intr-o zi. Acum cateva luni, tot ii refuzam sa faca ceva ce eu gaseam a fi periculos pentru el. Sincer, nici nu-mi mai aduc aminte despre ce era vorba. Dar nu pot sa uit ceea ce mi-a spus. De fapt, el a vrut sa spuna sa am incredere in el. Dar, asa cum a spus-o, a fost ca un dus rece El are incredere in mine. Sa am si eu in el (+ mai multa rabdare + mai multa toleranta + mai multa relaxare +….)

Joaca in bucatarie este buna! Lucrurile serioase, in general, transformate in joaca, sunt mult mai usor de realizat si de acceptat. Daca vei veni la mine acasa nu vei gasi o ordine impecabila. Pentru ca voi avea firimituri pe gresia din bucatarie chiar daca dimineata s-a aspirat.

Iar cand ma grabesc si, poate, chiar nu mai am energie sa strang ceea ce anticipez eu ca se va murdari, incerc sa fac lucrurile fara el. Dar el stie ce sa faca si imi da, din nou, o lectie despre gasirea unei cai de mijloc,:

“Mama, stai sa-ti explic. Impreuna!” – si amestecam impreuna. Si invatam, in bucatarie, ca ne putem gasi undeva la mijlocul drumului si ca putem castiga amandoi ceva.

Si ca, pana la urma, este doar putina murdarie ce se sterge, dar foarte multa apropiere ce ramane.

Putina faina sau malai, aluat de copt sau apa pe blat, pe hainele copilului tau sau pe gresie nu fac rau nimanui, mai ales daca piticul tau invata. Ofera-i sansa sa-si manifeste autonomia, curiozitatea si dorinta de a fi mereu cu tine, alaturi de tine!

Noi am acceptat provocarea Danonino de saptamana aceasta si ne-am distrat in bucatarie folosindu-ne din plin mainile. Intra si tu in concursul Danonino si arata-ne intr-o poza care e masa preferata pe care cel mic o papa de unul singur si poti caștiga un set de picnic si branzica Danonino! Succes!