Micuțul nu mai este bebeluș și e timpul deja să învețe să-și facă nevoile la oliță. Pentru ca întregul proces să decurgă mai ușor atât pentru copilaș, cât și pentru părinți, bunici sau bone, specialiștii recomandă să începeți învățarea cu mersul la oliță de la vârsta de un an și jumătate, când copilul începe să aibă capacitatea de a-și controla sfincterele.

Trebuie să ne înarmăm cu multă răbdare, căci, evident, vor fi situații în care nu va reuși să ajungă la oliță la timp sau chiar va refuza să stea pe o anumită oliță sau pe oliță în general.

Iată câteva sfaturi aplicate cu succes de alți părinți care vă vor ajuta să transformați acest proces într-un joc, într-o activitate distractivă pentru toți cei implicați.

 

  •  „Bate vântul”. Când copilul se încăpățânează să nu stea pe oliță, puteți încerca următorul joc. Spunând „Bate, bate vântul”, suflați ușor într-o palmă a copilului, apoi în cealaltă palmă, după care suflați-i pe funte, pe năsuc, pe burtică. Micuțul se va relaxa și îl veți putea pune pe oliță, continuând „Bate, bate vântișorul pe genunchi, pe piciorușe, pe tălpițe…” Copilul se va relaxa și este foarte probabil să facă ce ne așteptăm de la el.
  • „Ca băiețelul/fetița din imagine”. Copiii sunt cei mai mari imitatori și visători. Putem profita de acest lucru când vine momentul renunțării la scutec. Părinții ar trebui nu numai să-i aducă „cea mai bună oliță din lume”, ci și să agațe alături imagini haioase ale copiilor care stau pe oliță. Multor copii le place ideea și ajung să spună singuri: „Mami, hai să facem ca fetița/băiețelul din poză”.
  • Avantajul lucrurilor explicite. Un băiețel în vârstă de un an si opt luni știa foarte bine la ce folosește olița de culoare roșu aprins și chiar o folosea pentru pipi. Însă, pentru treburi mai serioase, el prefera în continuare Pampersul. Mama lui a rezolvat această problemă apelând la următorul truc: la un moment dat, când băiețelul a făcut din nou în scutec, ea l-a schimbat și a pus scutecul murdar în oliță. Băiețeul s-a arătat inițial foarte surprins, însă și-a dat seama repede ce se întâmplă, iar chiloțeii murdari au rămas de domeniul trecutului.
  • Ajutorul ursulețului de pluș. Jucăria preferată a unui copil era un ursuleț de pluș. Când a venit timpul pentru a explora olița, mămica a aplicat o soluție inteligentă, începând să-l învețe pe copil să-și ducă jucăria să facă pipi la oliță, demonstrând astfel că olița nu este un lucru groaznic, ci, dimpotrivă, unul necesar. Ea îi spunea copilului: „Ursulețul vrea la toaletă”, iar acesta își așeza cu mândrie prietenul de pluș pe oliță. Apoi, copilul a înțeles că poate face și el la fel.
  • Împreună cu mami. Iată o soluție aplicată de o mămică ce avea o fetiță încăpățânată, care refuza cu obstinație să accepte olița. Mai mult, fetița capricioasă nu voia s-o lase pe mama ei nici măcar să meargă la toaletă singură. Atunci, mama a găsit soluția care a dat roade: a pus-o pe copilă pe o oliță alături de ea, în baie, și i-a explicat ce să facă, vorbindu-i cu blândețe.
  • Beneficiile apei. Pentru a-l învăța pe un băiețel să-și facă treburile la oală, o mămică s-a folosit de un truc: îl punea pe oliță și îl distra cu tot felul de lucruri amuzante, apoi turna pe neobservate în oală o cană cu apă. Apoi, mergeau împreună să arunce apa și să spele obiectul sanitar. Copilul s-a arătat foarte interesat, începând treptat să se așeze pe oală și să verifice dacă a apărut ceva acolo. În curând, această familie a scăpat de scutece.
  • La țintă. O altă soluție care a mers de minune pentru un băiețel căruia îi plăcea să se joace, însă nu-i plăcea nicidecum olița, a fost următoarea. Într-o zi, tatăl i-a propus micului ștrengar un joc nou. A desenat pe fundul oliței cu vopsele acrilice o țintă și  l-a provocat „să nimerească la țintă”. Fiul său a apreciat jocul și procesul a mers fără probleme.
  • Jucăriile de baie.
    O altă mămică și-a învățat băiețelul să facă treaba mică la oliță folosind jucăriile pentru baie. În cazul lor, preferata copilului era o broască țestoasă (cu gaură). Mama a adunat apă în broasca țestoasă pentru baie, apoi a strâns jucăria cu degetele spunând „Vai! Broasca țestoasă face pipi!” Copilul a urmărit atent procesul, apoi a făcut treaba mică. A doua zi dimineața, mama l-a pus la oală și i-a cerut să-i arate cum face pipi țestoasa. Băiatul a făcut imediat pipi, după care s-a ridicat și a devenit foarte mândru. În primele două-trei zile, ea l-a așezat pe copilaș la oliță la fiecare 20-30 de minute, apoi mai rar. În trei săptămâni, micuțul își formase deja reflexul de a urina după ce se așeza pe oliță. 

Aboneaza-te GRATUIT

si primesti articole exclusive, solutii eficiente si reduceri la toate cursurile si produsele noastre!

Nu iti trimitem SPAM-uri si avem mare grija de adresa ta. Te poti dezabona oricand. Powered by ConvertKit