Putini parinti pot afirma cu tarie ca au o relatie perfecta cu copiii lor. Marea majoritate a mamicilor si taticilor sunt cat se poate de constienti ca inca mai sunt multe lucruri de imbunatatit la relatia lor cu copilul/copiii. Pe piata sunt multe informatii despre ce e bine sa faci si ce sa nu faci pentru a avea o relatie mai buna cu copilul.

Daca nu stii exact de unde sa incepi, iti prezentam in acest articol 7 sfaturi foarte practice care, in masura in care sunt aplicate, au puterea de a schimba interactiunea de zi de zi dintre parinti si copii.

1. Atunci cand copilul este implicat intr-o activitate, lasa-l in pace, nu interveni. In perioadele de concentrare, in mintea celui mic au loc procese importante prin care el observa si dobandeste cunostinte si abilitati de rezolvare a problemelor si de depasire a situatiilor dificile.

„11 lucruri pe care as vrea ca toti parintii sa le stie”. Sfaturi de viata de la un pediatru celebru

„Sa mor eu daca te mai aduc la locul de joaca! Asa obraznic si alintat ce poti fi!” Ce l-a facut pe acest tatic sa vorbeasca asa baietelului sau?

2. Ajutorul este binevenit atunci cand este cerut. Ajutorul acordat nu inseamna nici pe departe „Lasa-ma sa fac eu in locul tau”. Odata ce copilul a dobandit abilitatea de a face o actiune, rolul parintelui este sa se dea la o parte.

3. Sensul jocului este ca ai voie sa te joci cum vrei, nu cum trebuie sau cum este corect.

4. Atunci cand copilul iti cere un anumit obiect, inainte sa te enervezi sau sa-i spui ca nu e voie, intreaba-l ce intentioneaza sa faca cu acel obiect. Daca, de exemplu, iti cere margelele, intreaba-l ce vrea sa faca cu ele. Daca iti raspunde ca vrea sa le lege de masinuta pentru ca sa o poata duce dupa el prin casa, puteti alege impreuna o funie potrivita si nevoia lui va fi satisfacuta. Insa imagineaza-ti pentru o clipa ce conflict ar fi putut sa apara daca nu-l intrebai: „Nu-ti dau margelele. Cum te comporti? Inceteaza cu istericalele!”…

14 sfaturi cum sa cresti un copil fericit

Ai un copil gălăgios? Iată ce trebuie să faci dacă ți-e dor de liniște în casă

5. De regula, copiii nu-si doresc chiar atat de multe, este suficient doar sa-i ascultam. Probabil ca te-ai confruntat si tu cu urmatoarea situatie: doua prietene merg si vorbesc, iar alaturi de ele alearga un copil si tot spune „Mama, mama”. E deranjant, nu-i asa? Este, pentru toti trei participanti la situatie. Solutia este sa reactionezi imediat la primul „Mama”. S-ar putea sa afli ca cel mic vrea sa-ti arate o pasare frumoasa care sta in copac si pe care trebuie sa o vezi acum, penru el e foarte important. O sa ti-o arate, apoi vei putea discuta mai departe cu prietena ta.

6. Discutarea planurilor cu copilul ne usureaza foarte mult traiul cotidian. Sa discutam despre un exemplu concret. Vine weekendul multasteptat. Tata viseaza sa vada meciurile de fotbal din campionat, mama isi doreste sa comunice mai mult cu o prietena, iar copilul vrea sa vada animalele la gradina zoologica. Daca nu veti discuta planurile pentru weekend sambata dimineata, conflictul pana la sfarsitul zilei este asigurat. De aceea, sambata, dupa micul dejun, mama ii poate spune copilului: „Astazi in prima parte a zilei vom merge la zoo, apoi vei dormi la pranz (vei sta cu tati, timp in care eu voi vorbi cu prietena mea), iar cand te trezesti, vom merge sa ne jucam in parc (iar tati va vedea meciul)”. (Cuvintele intre paranteze sunt pentru tata). De regula, copilul intelege foarte usor si se adapteaza de minune unui asemenea program. Dorinta lui a fost indeplinita, planul este foarte clar si chiar ar putea fi dispus sa faca si niste cedari.

Cand dorinta parintilor de a-l ajuta pe copil il duce in depresie si deznadejde. Cum iesi din modelul competitiei

Cele mai bune 5 sfaturi pe care să le urmezi ca părinte

7. Putem suferi impreuna cu copilul, insa nu si in locul lui. Poate ca ai auzit de la persoane cunoscute lucruri precum: „Copilul meu sufera atat de mult cand plec, si ma doare atat de tare ca sufera incat caut posibilitati sa plec pe ascuns, sa nu ma vada”. Din nefericire, aceasta mama intelege gresit situatia. De fapt, ea sufera pentru ea, nu pentru copil. Ea nu reuseste sa-si accepte sentimentul pe care i-l provoaca suferinta copilului si alege cea mai simpla varianta. In ceea ce-l priveste pe copil, acesta ramane unu la unu cu suferinta lui, nu are cine sa-l sustina si sa-l ajute sa-si inteleaga si sa-si exprime sentimentele.

Aboneaza-te GRATUIT

si primesti articole exclusive, solutii eficiente si reduceri la toate cursurile si produsele noastre!

Nu iti trimitem SPAM-uri si avem mare grija de adresa ta. Te poti dezabona oricand. Powered by ConvertKit